La 23
Am așteptat să întâlnesc
Cele 23 de păsări ale cerului
Înălțându-se în sufletul meu,
Păsările care stăteau cuibărite în inima ta.
În mine se închidea scrisoarea pe care
Voiam s-o trimit către tine…
De-a lungul timpului
Am așternut toată iubirea în cuvinte invizibile
Pe care nu le poți citi decât cu o atingere,
Iar eu nu le pot rosti de teamă
Că voi apropia sfârșitul lumii mele.
Privind prea des în urma mea
Am rămas cu fața reîntoarsă spre trecut.
Nu-mi găsesc cuvintele când e vorba despre mine.
Caut cu privirea în aceeași vitrină a trecutului,
Culoarea ochilor tăi.
Soarele meu are doar 23 de raze,
Pașii pe care îi fac către tine îi înmulțesc cu 23 de sărutări
Ca să pot ajunge să-ți degust zâmbetul de odinioară.
La 23, m-am zbătut să mă prind într-un dans,
în valsul iubirii noastre
Pe care tu l-ai transformat într-un tangou de amintiri.
Doar câteva cuvinte m-au adus către tine,
Nici astăzi nu m-ai slăbit din priviri,
Atât de profund.
Acum, mă ascund.
Cât despre tine,
Același dor necontenit!
Denisa Aricescu 
Şi eu am aşteptat să mai citesc ceva scris cu sufletul tău. Şi a meritat aşteptarea!
Mulţumesc!
Doamne, cât am zâmbit! Când citesc un astfel de comentariu, îmi revine pofta de scris, instantaneu!
Mulțumesc din suflet, Potecuță dragă și mă bucur enorm să aud acest lucru! ❤ ❤
O iarnă cu căldură în suflet! 🙂
Şi eu îţi mulţumesc mult!
Toate cele bune, Eda!
Superbe versuri om frumos cu suflet duios
Vă mulțumesc în primul rând pentru vizită și pentru cuvintele frumoase!
Mă bucur să știu că ați trecut pe aici!
Numai bine! 🙂
Citesc cu multa placere orice scrii,Ma regăsesc în cuvintele tale si simt cu plăcere sensul lor!!!
Mulțumesc din suflet pentru frumoasele cuvinte!
Toate cele bune! 🙂