Mi-am inundat cuvântul în șoapte și culori
Simt pașii tăi că s-ar apropia de mine,
Suntem contratimp și îmi e dor de tine.
Ultimul dor din tot ce-am construit
S-a sfărâmat în vise, în nopți și în cuvinte
Pe timpul meu bazându-mă că simte.
Priviri întoarse spre apusul nostru
S-au stins aproape la fiecare răsărit,
Și mi-a lăsat doar gândul din tot ce am iubit.
M-am încurcat în ochii tăi și-am ezitat
Să-ncep să merg din nou cu dăruire
Când poate aveam nevoie de tine, de iubire.
Ultimul strigăt, din adâncul meu
Îmbrățișează-mă, sărută-mă, iubire
Suntem contratimp și mi-e dor de tine.
Denisa Aricescu 
Denisa, ești încântătoare ! ❤
De fiecare dată când îți trec pragul găsesc motiv de a mă scălda în nori și rouă….
O poezie minunată. 🙂
Andrei și cuvintele sale minunate! Îți mulțumesc din suflet!
De fiecare dată reușești să mă faci să zâmbesc, îți sunt recunoscătoare!
Te pup! 🙂
Frumoase poeziile
Mulțumiri! 🙂
Cu placere
awesome
Thank you! 🙂