Am alergat în totul perfect
Și ne-am rătăcit.
În grădinile cu vise de argint
Ne-am prins în jocul unui labirint
Pășind prin iarba cu dorințe și alint.
Mi te-au ascuns
M-am întrebat: ce-am devenit?
Cuvintele au apus,
Le-am căutat în serile cu flori plânse la geam
Când ploaia-și căuta și ea, iubirea…
Pe tine te-am iubit,
Cu tine, m-am temut
Am plâns când mi-a strâns mâna fericirea.
Pierdut-am noi cuvintele în gesturi
Pe străzile în care arta se juca…
Din dorurile noastre a rămas timpul
Și urma lui stângace ce-o avea.
Schimbul nostru de cuvinte era mut.
Cu timpul ne-am schimbat și noi
Și am tăcut.
Advertisements
💐👏
Te pup! 🙂
Si eu, cu drag! 🙂
M-a făcut să plâng. Superb 🙂
Uffff, mulțumesc, dar fără lacrimi!
Pupici! 🙂
Extrem de sensibil! Ce cauți tu pe un blog? Oamenii ar trebui sa plătească pentru a te citi!!!
Mulțumesc din suflet pentru aprecierea adusă versurilor mele! M-am emoționat… și nu știu ce să mai spun!
Chiar zilele trecute am împlinit 6 ani de când sunt aici pe blogul meu drag și parcă nu mi-a venit să cred! Cumva scriind mă ajută să fiu eu, blogul e unul dintre acele lucruri… 🙂
Frumoase și emoționante versuri. Numai bine îți doresc și mult succes în arta poetică! 🙂
Mulțumiri din suflet! Asemenea, cu mare drag! 🙂
^ Schimbul nostru de cuvinte ^ era odată mult ! 🙂
^ Cu timpul ne-am schimbat și NOI și am tăcut ^ ! 😦
Weekend plăcut ,Eda ! 🙂
Aliosa 🙂 😦
Vă mulțumesc pentru vizită! A fost un weekend superb!
O săptămână frumoasă! 😀
Oh, da! Frumoasă poezie
xo ❤
Mulțumesc mult! Te pup! 🙂
❤
Lucruri neștiute despre poetul NICOLAE LABIȘ,
așteaptă acum a fi cunoscute,
chiar dacă-s prezentate într-un păienjeniș ,
de fapte stranii de mult petrecute ! 😦
http://adevarul.ro/locale/suceava/moartea-suspecta-apoetului-nicolae-labis-am-vazut-clar-l-a-imbrancitcel-spatele-lui-continuandu-si-drumul-timp-poetul-disparuse-1_5953956b5ab6550cb89a3d6d/index.html
O duminică plăcută Eda ! 🙂
Aliosa 🙂
De citit! 😀
Merită ! 🙂
Săptămână frumoasă ! 🙂
Aliosa ! 🙂