Era umbra care nu-i dădea pace,
Umbra care-l tulbura în timp ce adormea.
Buzele-i bordo perfect conturate,
Se voiau sărutate.
Nu și-au împărtășit visele niciodată,
Dar amândoi aveau același vis.
De necuprins.
Pe timpul verii,
Razele lunii erau mai puternice,
Aidoma tuturor șoaptelor bordo.
De unde să împrumutăm câțiva pași pentru a merge mai departe?
Denisa Aricescu 
Denisa, nu-ncetezi a mă surprinde … și o faci cu atâta gingășie…
Toate gîndurile bune, stimabilă ființă!
Mă bucur din suflet! E o încântare pentru mine să aud asta! Mulțumesc mult, asemenea, Andrei! 🙂
Hello! Eda..
Visit
https://rhf.org.in/
https://paypal.me/rhfindia/