Mai am câteva lucruri să-ți spun


Când ți-am citit pe buze ultimele cuvinte
Am simțit că nu sunt pentru mine.
Câteva cântece vechi îți șiroiau din priviri…
Mi-ai făcut semn să le păstrez.
N-am lăcrimat, credeam în revederi.
Timpul mi-a urmărit fiecare pas,
Urmând ca eu să mă debarasez de timp
Și să-mi deschid șevaletul în fiecare noapte
Pentru a mai picta încă un vis.
Am sărutat fiecare amintire pe frunte
Să te simt aproape.
Parcă am trăit ani de sălbăticie
Și nu știu când au trecut.
Ne-am rănit,
Am fugit unul de celălalt,
Ne-a separat tăcerea,
Ne-am căutat și ne-am îmbrățișat,
Ne-am întunecat mințile unul-altuia,
Dar cel mai mult ne-am iubit.
M-ai răvășit. Te-am adorat.
Ai chicotit. Te-am sărutat.
Gândurile n-au fost tăcute,
Ne-au urmărit de-a lungul tuturor experiențelor,
Iar stările de dor ne-au sufocat.
M-au încercat cele mai tăioase și sângerânde dorințe,
Șiroind din dragostea față de tine, față de noi…
N-am reușit să le îndeplinesc fără ajutorul tău.
Din mers m-am hrănit cu speranțe,
Din suflet am abandonat timpul
Pe care mi-ar fi plăcut să ți-l dedic.
În toate nopțile repetam versurile
Pe care urma să ți le scriu,
Până la primul vis în care te atingeam și uitam totul.
În zori mă zvârcoleam și mă agățam de câte un cuvânt
Să-mi pot aminti acele lucruri
Pe care voiam să ți le spun.
Vorbesc fără rost câteodată,
Cuvintele rostite sunt cu mult înaintea mea…
Simt că-mi eliberez sufletul, dar greșesc,
Găsind tot felul de priviri nepotrivite
Și regret.
Poate dacă m-aș simți vie
Aș reuși să am siguranța
Că am pentru cine să-mi dedic toate stările prin care trec.
Îmi împac inima cu faptul că te iubesc.
Ah, cuvintele…
Mă-nalță și mă nimicesc,
Mă tulbură și mă doboară.
Sensibilitatea (mi)-e punctul în care
Mă las pradă sentimentelor.
Plâng,
Rabd,
Vorbesc,
Îți scriu, îți scriu,
Ah, îți scriu!
Și iert, înainte ca timpul să-mi dea voie.
Acum, suspin…
În stomac, mi’s mii de fluturi nehrăniți.
Mă înfioară gândul că-i voi lăsa în urmă…
Emoțiile mi’s pe final,
Ne-am îndepărtat neintenționat.
Nu mă satur să-mi amintesc
De felul în care mă priveai.
Am rămas în urma tuturor șoaptelor,
Neștiind că ele aleargă tăcute înspre tine.

Advertisements
Published in: on August 23, 2017 at 4:10 pm  Comments (2)  
Tags: , , , ,

2 CommentsLeave a comment

  1. Draga Denisa
    Îmi permit sa îți spun asa fiindcă te simt aproape datorita poeziilor tale. În general, trec greu la per tu cu cineva. Ai în mine o mare admiratoare. Vroiam sa te sfătuiesc insistent sa nu-ți risipești talentul, sa-l valorifici, sa scrii, sa scrii și iar sa scrii. Ceea ce faci tu e poezie de super calitate(si sa știi ca am nasul fin în privința asta). Nu face compromisuri niciodată cu vocația ta.

    • Am citit și am recitit de câteva ori mesajul pe care mi l-ați lăsat. Nu știam ce să vă răspund, cuvintele frumoase pe care mi le-ați adresat mi-au ajuns în suflet. Vă mulțumesc și sper să reveniți prin căsuța mea de cuvinte! Vă pup!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: