Separi razele de soare
Cu mișcarea ultimului joc creat de noi…
Din rădăcinile stelelor se înmulțesc visele
Și-ntreaga pădure de dorințe
Freamătă-n surdină.
Fâșii de singurătate se-ncolăcesc în mine
Și-mi cântă mâhnirea c-un fir plăpând de iarbă.
Mă despart de cuvinte la ultima adiere a toamnei
Și mă-ndrept spre puțina liniște pe care o mai am…
Reușesc să-mi afund gândul în paginile iernii
Și simt cum mă-nfioară serbarea pe-nserat
Noiembrie mi-ascunde urmele de tine,
Mâine se prinde în mâinile mele și-ale tale
În apropierea zorilor de catifea.
Râmân cu trupul mirosind a toamnă
Și-mi caut un poem să mă adăpostesc…
În timp și în iubire,
Privirile ni se intersectau
Din toate punctele de vedere.