Vreau să mă țină toamna-n brațe


Vreau să mă țină toamna-n brațe
Să-mi mângâie dorul din piept,
Iar pe copaci să-i simt aproape
Aștept, aștept, aștept...

Vreau să mă țină toamna-n brațe
Lacrimi în palme să-i preling,
Frunzele, fluturi să îi fie
Din timp, în timp, e timp.

Vreau să mă țină toamna-n brațe
Să mă surprindă cu povești...
S-adorm pe pielea-i aurie.
Departe-mi ești și dragă-mi ești!

Vreau să mă țină toamna-n brațe
Să mă învețe iar să scriu,
Să-mi fie muză-n miez de noapte.
Aproape vreau să mi te știu!

Vreau să mă țină toamna-n brațe
Să-mi spună tot ce-are de spus,
În brațe s-o cuprind și eu
La fiecare răsărit și-apus.

Vreau să mă țină toamna-n brațe
Să îmi aline din durere,
De mână să mă poarte iarăși,
Ploaia să-mi fie mângâiere.

Vreau să mă țină toamna-n brațe
Să-i simt privirea caldă, vreau
Mi-e dor de timpul de-altădată
Când frunzele-i mă linișteau.


Advertisements
Published in: on September 1, 2018 at 8:57 pm  Comments (5)  
Tags: , , , , ,

5 CommentsLeave a comment

  1. Minunate versuri!
    Numai bine și multă fericire! 🙂

    • Mulțumiri din suflet! Toate cele bune! 🙂

  2. Nu stiu daca ati vazut filmul The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society (2018) insa asa vad eu un scriitor, un om cu inima, cu sensibilitate, fara pic de ipocrizie… din pacate nu putem cunoaste adeseori pe scriitori. Candva unul din patronii mei, Peter Hurley, a avut o aventura. A pus pariu sa mearga pe jos de la Sapanta pana in Bucuresti, cerand gazduire la oameni, avea bani pentru gazduire, dar nu a cautat pensiuni, pariul era sa fie primit fara sa ii fie primiti banii pentru gazduire, chiar daca el i-a oferit. A castigat pariul. Apoi a fost pus sa scrie o carte despre aceasta si a scris-o: Drumul Crucilor. Acolo in carte descrie cand a stat o zi la un om singur de mult timp, un fel de aurolac, cum (foarte urat) am spune noi. Despartirile intre cei care nu au prieteni, sunt atat de grele, cand cred ca au un prieten si il si pierd deja. Cam asa si in filmul de care va zic si in care va vad si eu. Daca am sparge gheata, cred ca multe din trairile noastre le-am regasi in poezii, mult mai bogate ar fi poeziile, mai incarcate de autentic, de valori, de experiente. Filmul acesta mi-a atins inima, asa cum de multe ori si poeziile dvs ne ating noua inima. Cunosc persoane care nu inteleg si iubesc poezia, dar citind din poeziile dvs tresar si intreaba: “cine le-a scris, sunt frumoase”. Cand eram copil si mergeam la teatru, eu cu inca un coleg ne-am imprietenit cu unul din actori, am fost invitati intr-o seara in care actorii vedeau niste diafilme dintr-un turneu facut prin tara. Tot eu cu acel coleg, am ramas prieteni cu profesorul de la cercul de electronica al pionierilor. Eram UTC-isti si profesorul inca ne primea si ajuta. Iubirea deschide granitele si traim o viata asemeni unui basm frumos. Iar poezia, proza sunt atatea vieti frumoase pe care le putem trai, fiindca dvs (autorii) le scrieti. Va multumim ca ne permiteti sa pasim in acesta mirifica lume de basm a poeziei dvs si cred ca ar trebui sa fie o simbioza, e atat de sterp cand doar platesti un bilet la teatru, doar cumperi o carte, e totul doar comerial, platesc ca sa primesc o prestatie. Aici pe blog, dvs ne dauriti poeziile, dar noi ce daruim? Doar cumparam cartile? Timiditatea e o prostie. In filmul de care v-am spus, erau un mic club de poezie si fiecare aducea ce se pricepea sa faca unul biscuiti, altcineva placinta… e atat de frumos cand fiecare isi imparte din ceea ce are. Ma iertati, daca am spus ceva gresit, sigur aveti un “club”, un cerc de prieteni similar cu cel din film, insa aceasta poezie ca si filmul, e plina de “Vreau să mă țină toamna-n brațe”, plina de acele doruri profunde, ce poate fi mai adanc ca iubirea dintre o mama si fiica, iar mama isi jertfeste viata pentru a salva alte vieti, ce trist este ca trebuie uneori sa fie necesare plati atata de mari si nimeni sau foarte rar mai simte cineva sa tina locul acelei mame eroine. De exemplu daca va spun ca cel putin dumininca de duminica, este o mama care vine la mormantul fiului ei, mort la revolutie, mangaie poza si o saruta. Cati din noi venim sa ii spunem: “fiul dvs a murit pentru noi, eu azi as vrea sa tin locul fiului dvs care poate v-ar plimba prin parc sau v-ar oferi o prajitura”. Cam asa sfintii apostoli au lasat tot ce au avut ca sa primeasca mult mai mult, caci dintr-o familie erau apoi nu numai 12 apostoli ci erau si cei ce ii urmau si urmam si azi. Ma iertati ca va retin, daca nu aveti timp sa cititi, poate vor citi cei care va citim poeziile si vom indrazni mai des sa va spunem un scurt, dar calduros, multumesc.

  3. Cat de frumos! ❤️


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: