Mai am câteva lucruri să-ți spun


Când ți-am citit pe buze ultimele cuvinte
Am simțit că nu sunt pentru mine.
Câteva cântece vechi îți șiroiau din priviri…
Mi-ai făcut semn să le păstrez.
N-am lăcrimat, credeam în revederi.
Timpul mi-a urmărit fiecare pas,
Urmând ca eu să mă debarasez de timp
Și să-mi deschid șevaletul în fiecare noapte
Pentru a mai picta încă un vis.
Am sărutat fiecare amintire pe frunte
Să te simt aproape.
Parcă am trăit ani de sălbăticie
Și nu știu când au trecut.
Ne-am rănit,
Am fugit unul de celălalt,
Ne-a separat tăcerea,
Ne-am căutat și ne-am îmbrățișat,
Ne-am întunecat mințile unul-altuia,
Dar cel mai mult ne-am iubit.
M-ai răvășit. Te-am adorat.
Ai chicotit. Te-am sărutat.
Gândurile n-au fost tăcute,
Ne-au urmărit de-a lungul tuturor experiențelor,
Iar stările de dor ne-au sufocat.
M-au încercat cele mai tăioase și sângerânde dorințe,
Șiroind din dragostea față de tine, față de noi…
N-am reușit să le îndeplinesc fără ajutorul tău.
Din mers m-am hrănit cu speranțe,
Din suflet am abandonat timpul
Pe care mi-ar fi plăcut să ți-l dedic.
În toate nopțile repetam versurile
Pe care urma să ți le scriu,
Până la primul vis în care te atingeam și uitam totul.
În zori mă zvârcoleam și mă agățam de câte un cuvânt
Să-mi pot aminti acele lucruri
Pe care voiam să ți le spun.
Vorbesc fără rost câteodată,
Cuvintele rostite sunt cu mult înaintea mea…
Simt că-mi eliberez sufletul, dar greșesc,
Găsind tot felul de priviri nepotrivite
Și regret.
Poate dacă m-aș simți vie
Aș reuși să am siguranța
Că am pentru cine să-mi dedic toate stările prin care trec.
Îmi împac inima cu faptul că te iubesc.
Ah, cuvintele…
Mă-nalță și mă nimicesc,
Mă tulbură și mă doboară.
Sensibilitatea (mi)-e punctul în care
Mă las pradă sentimentelor.
Plâng,
Rabd,
Vorbesc,
Îți scriu, îți scriu,
Ah, îți scriu!
Și iert, înainte ca timpul să-mi dea voie.
Acum, suspin…
În stomac, mi’s mii de fluturi nehrăniți.
Mă înfioară gândul că-i voi lăsa în urmă…
Emoțiile mi’s pe final,
Ne-am îndepărtat neintenționat.
Nu mă satur să-mi amintesc
De felul în care mă priveai.
Am rămas în urma tuturor șoaptelor,
Neștiind că ele aleargă tăcute înspre tine.

Advertisements
Published in: on August 23, 2017 at 4:10 pm  Comments (2)  
Tags: , , , ,

La 23


La 23

Am așteptat să întâlnesc
Cele 23 de păsări ale cerului
Înălțându-se în sufletul meu,
Păsările care stăteau cuibărite în inima ta.
În mine se închidea scrisoarea pe care
Voiam s-o trimit către tine…
De-a lungul timpului
Am așternut toată iubirea în cuvinte invizibile
Pe care nu le poți citi decât cu o atingere,
Iar eu nu le pot rosti de teamă
Că voi apropia sfârșitul lumii mele.

Privind prea des în urma mea
Am rămas cu fața reîntoarsă spre trecut.
Nu-mi găsesc cuvintele când e vorba despre mine.
Caut cu privirea în aceeași vitrină a trecutului,
Culoarea ochilor tăi.

Soarele meu are doar 23 de raze,
Pașii pe care îi fac către tine îi înmulțesc cu 23 de sărutări
Ca să pot ajunge să-ți degust zâmbetul de odinioară.

La 23, m-am zbătut să mă prind într-un dans,
în valsul iubirii noastre
Pe care tu l-ai transformat într-un tangou de amintiri.
Doar câteva cuvinte m-au adus către tine,
Nici astăzi nu m-ai slăbit din priviri,
Atât de profund.
Acum, mă ascund.

Cât despre tine,
Același dor necontenit!

la23
Published in: on December 8, 2016 at 11:21 pm  Comments (7)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: