Când sentimentul meu era doar visul tău
Pe note de toamnă îmi cântam fericirea…
M-am trezit departe dintr-o dorinţă într-un vis
Mă scăldam în mireasma melancolică a trandafirilor,
Trandafiri pe care mi-ai trimis pe o stradă franceză
Cu un bilet ataşat.
Nopţile mi-erau pline de speranţă,
În Oraşul Luminilor îmi cântam dragostea alături de tine…
Te iubeam. Zâmbeam cu sufletul.
Îmi şopteai la ureche poezii în amurg,
Şi-mi despicai emoţiile când ascultam “La Boheme”,
La braţul tău, cerul îmi părea rozaliu, euforic.
Mi-ai promis timpul şi tot ce era al tău.
N-am privit în urmă…
Doar câteva mişcări de tango ne trezeau din când în când.
Mi-ai alintat enigmele până la cuvinte,
Iar fericirea mi se prelingea pe obraji, topindu-mi dorul pe buze.
M-ai văzut aşa cum nu am fost niciodată,
Palmele-ţi calde îmi separau şuviţele încurcate într-o boare de vânt…
Te adoram. Te ador.
Mi-ai scos la suprafaţă fiecare picătură de încântare şi-o sorbeai încet, numai tu.
Primul Je t’aime pe care ţi l-am spus în ţara lui.
Toamna şi iubirile ei. Tu eşti toamna. Toamna e iubirea mea.
Dorinţele se îndeplinesc rând pe rând. Te-am căutat. M-ai găsit colorându-mi toamna cu enigme.
