Șoapte bordo


Era umbra care nu-i dădea pace,
Umbra care-l tulbura în timp ce adormea.

Buzele-i bordo perfect conturate,
Se voiau sărutate.

Nu și-au împărtășit visele niciodată,
Dar amândoi aveau același vis.

De necuprins.

Pe timpul verii,
Razele lunii erau mai puternice,
Aidoma tuturor șoaptelor bordo.
De unde să împrumutăm câțiva pași pentru a merge mai departe?

 

Published in: on July 19, 2017 at 11:31 pm  Comments (2)  
Tags: , , , ,

Când iarna înflorea lila din şoapta ta


Când iarna înflorea lila din şoapta ta

Se ghemuise la picioarele ei
şi-i amorţeau gândurile
în liniştea temătoare.
Din părul ei înflorea liliacul violet
când el îşi apropia suav buzele de fiecare fir îngheţat…
Răsărea soarele pe sub fulgii de nea,
iar primăvara îşi deschidea ochii la fiecare atingere…
Ea se temea,
teama îi lega braţele şi o făcea
să-şi piardă îmbrăţişările pe dinăuntru.
Adormise totul sub pleoapele reci.
Drumul către el îi părea necunoscut,
era acoperit de zăpada proaspătă şi neatinsă.
Dintr-un pas, decembrie înflorea zâmbete
Şi le strecura în lumea lor lila.
Ningea peste ei cu dor,
Pe gulerele hainelor,
se scria povestea lor…
Dar ei nu ştiau,
Se scuturau şi îşi zâmbeau,
Timpul vorbea şi-i auzea,
prin fiecare fulg de nea,
ce apărea şi se topea…
Tonul iubirii era viu,
Pe-un portativ liliachiu.

%d bloggers like this: