Când emoţia se prindea în stoluri de-amintiri


Când emoţia se prindea în stoluri de-amintiri

Timpul îşi deschidea aripile pe cerul acoperit de culoare.
Zmeul copilăriei lăsase urme pe cerul nostru
Pe care astăzi le puteam zări din mers.
Zborul speranţelor încerca să-şi recapete echilibrul,
Dându-mi la o parte, pătura norilor ce ascundea îndoieli.
Emoţia, o pasăre a timpului îşi găsea adăpostul cuibărindu-se
În gândurile calde de altădată.
Nu pleca. Chiar şi gândurile reci o ţineau aproape,
Iar şi iar,
Până mă reîntorceam cu faţa spre cuvinte.

Trăiam.

Advertisements
Published in: on October 12, 2015 at 10:00 pm  Comments (14)  
Tags: , , , ,

Când răbdarea-mi săruta gândurile


Când răbdarea-mi săruta gândurile

E timpul să scriu ca să mă vindec
E timpul când toţi stropii s-au disipat de-atâta timp
Aşteptarea parcă e un campionat
Iar eu lupt cot la cot cu răbdarea
Mă întrece,
Mă topesc,
Mă zbat
Îmi revin şi tresar.
Alerg,
Depăşesc linia de sosire,
Înving şi răbdarea mă învinge
Se strecoară pe sub tălpile mele
Îşi înfige ghearele în clipele scurse
Şi-mi sărută gândurile până le topeşte
Din nou, acelaşi joc continuu.
Mă retrag şi scriu.
Scriu ca să mă vindec de dor.

Published in: on July 9, 2015 at 8:06 pm  Comments (11)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: