Când dimineaţa n-avea soarele pe chip


Când dimineaţa n-avea soarele pe chip

Pe mâinile timpului
Au apărut pete maronii,
Dimineaţa a zăcut toată noaptea.
În glasul zilelor nu se mai aud bucuriile cerului.
Omul şi-a croit o cămaşă cu mii de buzunare,
În care stau ascunse fericirea, iertarea, dorinţa,
Gândul şi înţelegerea.

Deciziile s-au îndoit de la manşetele-nvechite
Şi ascund rănile deschise de timp.

O nouă zi îşi caută hainele
În cufărul gol de la intrare.

Advertisements
Published in: on April 16, 2015 at 10:00 am  Comments (7)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: