Ne place timpul


Noțiunile simpliste ne complicau adesea,
Când pe tine, când pe mine,
Cea care se imagina într-un cuvânt.
Mrejele destinului surfilau trăirile noastre la sfârșitul fiecărui anotimp.
Pe timpul nopții, mergeam spre mănăstirile din apropierea cetelor îngerești
Cu platouri întregi de dăruire,
Ne arătau iubirea pictată în tablourile agățate de pereții,
Unde doar soarele din timpul primăverii le putea mângâia.
De mână cu toate stările sufletești,
Îngenuncheam la altarul viselor,
Iar de mână cu tine,
Mă visam pășind spre altar.
În pașii mărunți ai cuvintelor găseam înțelegerea,
Pe mâinile florilor, candoarea
Iar pe buzele tale, speranța.

Ne plăcea timpul
Și ne prescurtam nopțile împreună în,

NOI.

ne-place-timpul

Published in: on February 21, 2017 at 9:17 pm  Comments (19)  
Tags: , , , ,

Anotimpul nopţilor târzii


Anotimpul nopţilor târzii

Dezamăgirile veneau singure
Şi plecau împreună cu visele mele.
Şi pentru asta m-am hotărât să scriu,
Să le scriu tuturor.
I-am scris libertăţii,
Dar ea era mai închisă decât mine
În forul ei interior.
I-am scris inimii, dar ea se plimba prin corpul meu,
Până ajungea în faţa gândurilor care o momeau şi-o captivau.
I-am scris timpului să stea o clipă aşezat lângă mine,
Dar a poposit într-o zi tristă.
Le-am scris cuvintelor,
Dar mi-au răspuns în altă limbă necunoscută.
I-am scris Domnului să-mi vină-n ajutor
Şi-n timp ce scriam
Au sosit îngerii,
M-au ridicat,
Mi-au împreunat palmele
Şi ne rugam în cor.
Le-am scris anotimpurilor,
Şi trecând prin ele, am rămas cu anotimpul nopţilor târzii.
Ţi-am scris ţie până am găsit un cuvânt
Am dat Del, am trimis celelalte cuvinte
În coşuleţul cu promisiuni
Şi am lăsat scurt, iubim.
Le-am scris părinţilor mei,
Dar răspunsul lor e un semn de alarmă care ticăie neîncetat.
Vezi, tu, i-am scris Moşului, dar
Moş Crăciun e cumplit de obosit să-ndeplinească dorinţe copiilor mari.
Mi-am scris mie, dar tot ce am aflat
E o poveste.
Va rămâne poveste.
O poveste dată uitării…

%d bloggers like this: