Când fericirea se îmbrăca în floare de cactus
Am descoperit note muzicale pe corzile sufletului,
Le-am denumit după constelaţii
Şi le-am lăsat să-mi urce emoţiile pe aripi de înger.
Seară după seară ascultam cum mâinile cerului
Îşi plimbau degetele peste destinul acordat.
Note noi, game în doi.
Respiram aerul pe care florile mi-l inspirau…
Atunci, două stele au început să se rostogolească pe cerul împânzit de lumini,
Ochii mi s-au îndreptat agale spre căsuţa în care noaptea face minuni.
Un boboc de răbdare înflorise.
O floare de cactus îşi desfăcea petalele în tainele nopţii…
Era fericirea. Înflorită şi neatinsă.
Am privit-o îndeaproape şi m-am temut să o miros…
Mi-am legănat liniştea-n palme.
În toamna sufletului meu ploua mărunt cu amintiri.
P.S. Chiar dacă fericirea îmbracă numele “floare de cactus”, eu v-am lăsat câţiva trandafiri să vă îndulcească privirile.
Denisa Aricescu 