Punct mort

Punct mort

Mi-am depăşit sufletul în jocul iubirii,
Am traversat marea tăcerii
Şi am ajuns într-un punct mort.
Ia-mă de mâna.
Ţine-mă-n viaţă.
Îmbrăţişează-mă şi voi simţi din nou că trăiesc !

Dacă tu nu, eu…

Dacă tu nu, eu…

Uite,
Vezi cum coboară soarele în paharul nopţii?
Aşa coboară singurătatea în sufletul meu…

Vino.
În paşii tăi, speranţele se-agaţă într-un lanţ,
Cum în mersul timpului se mai agaţă câte-o taină.

Ascultă.
Auzi cum ploaia bate în fereastră,
Aşa cum te strig eu uneori…
Nu zi de zi,
De teamă că nu îmi vei răspunde…

Scrie.
În spatele cuvintelor tale
Vor fi mereu două buze ce vor mima şi vor da viaţă
Amestescului amorţit între rânduri.

Stai…
Stai o clipă şi lasă-ţi mâinile pe lângă tine
Chiar dacă nu mă vei vedea,
Ţi le voi cuprinde şi-ţi voi ascunde
Zâmbete pentru mai târziu.
Păstrează-le. Păstrează-mă.

Citeşte,
Aici scriu înainte de a-ţi spune
Ce vreau să înţelegi…
Şi tu înţelegi,
Înţelegi chiar dacă nu îţi spun.
Dar completez prin scris,
Cuvintele pe care tu le vezi stând departe de tine.
Iubesc. Te iubesc.

Mă tem. Şi de-asta tu te-ntrebi de ce apar norii.
Norii sunt chemările mele.
Când se scutură, întind braţele către cer şi-ţi şoptesc:

Dacă tu nu, eu nici atât !

Advertisement