Micul cer şi Marea mare


Micul cer şi Marea mare

Totul se întrezărea,
Încolţeau anotimpurile sub tălpile tale
Şi tu obişnuiai să te propteşti în piciorul stâng…
Apăsai pe degetele-mi care scriau despre soare
Şi parcă vara îşi făcea loc pe lângă tâmpla ta.
Am mers împreună să-i scriem verii să ne aducă îngerii aproape .
Tu mi-ai spus a-23-a oară că marea e cerul de pe pământ.
Te credeam pe cuvânt,
Şi din când în când primeam confirmarea visând.
Unde eşti ? Unde sunt ?
În al mării timp sfânt, pescăruşii mi-erau legământ.
Valul de flori se spărgea peste noi,
Era nor din surâs dezbrăcat în apus.
Mi-era sete şi tu m-ai stropit c-un gând bun
Vapoarele minţii în suflet le-adun.
Cerul părea mult prea sălbatic,
Îşi pregătea furtuni din loc în loc,
Doar un pictor din colţ ne-a surprins
Când în braţe m-ai prins…
Mângâiam marea mare cu foc,
Ce joc !
(pe buze-ţi puneam Micul cer,)
Cel Rebel.

marea_neagra

Strâng aripile îngerilor în palme. 

marea_mare_micul_cer 3

Respiri prin culorile calde pe care ți le-am pictat prin cuvânt.

micul_cer_marea_mare 1

Când nu scriu, mă pierd în ultimul cuvânt.

micul_cer_marea_mare 2

Cândva n-o să mai știu ce să scriu, dar o să scriu ce mai știu.

marea_mare_micul_cer 4

Mă bucur de Timpul lui Cine Ești. 

Advertisements
Published in: on May 31, 2016 at 9:23 pm  Comments (32)  
Tags: , , , ,

Când toamna poartă paşii unei veri


Când toamna poartă paşii unei veri

Îţi calculezi paşii,
Îţi potriveşti ceasul,
Amâni discuţiile pentru mai târziu…
Ţi-ai înfăşurat timpul pe după gât
Şi-l roteşti minut după minut…
Emoţiile stau agăţate la ferestre.
Mi-am înfrânt teama şi le-am cules.
Soarele şi-a ridicat privirea şi a început să sufle în palmele-mi rotunde,
Am ameţit de bucurie.
Iubirea îşi întindea aripile către mine şi plutea în juru-mi s-o ating.
Am risipit nostalgia în mare,
Purtată de valuri, respira cu ardoare 
Dorul purtat de pescăruşi
Îţi strecura un zâmbet şi-ţi număra paşii, călcându-ţi pe urme…
Din cămaşă zorzonată a mării,
Vedeai cum se-ntindea trupul Verii din Poveşti.
Se disipa în nisipul fin în straturi de fericire
Încolăcindu-ţi tălpile-n parfum…

Te-apropii de ţărm, faci cu mâna către cer
Atingi colierul şi uiţi să-l roteşti,
Dar ultima perlă ruginită uşor
Te-anunţă că din spatele munţilor
Pătrund melancolii din frunze-aurii
Îţi măsori alţi paşi, te întinzi şi le laşi
Să împletească din zbor cu fire de dor,
O toamnă a lor,
A destinelor.
Şi din nor,
Un covor,
Al culorilor.
foto 6
Vara din PoveştiZâmbetul Mării la Răsărit
foto 7
Când timpul legăna vara pe umărul stâng, iar toamna se aşeza pe umăru-i drept.
Published in: on August 31, 2015 at 11:05 pm  Comments (6)  
Tags: , , , , ,
%d bloggers like this: