Anul din Poveşti


Da, încă un an. L-am cuprins în braţe din timp pe copilul 2015. Da, îi spun copil, aşa îmi place să-l alint. L-am îngrijit cum am ştiut eu mai bine, nu l-am lăsat să-mi stea în cale. A fost un an bun şi înţelegător cu dorinţele mele. Mi le-a îndeplinit rând pe rând. Am fost surprinsă de momentele speciale pe care nu mi le-am imaginat vreodată. Ştiu, anul trecut, stăteam de vorbă. Eram cuprinsă de nostalgie, pe umeri se odihnea amestecul de vise, din care nu puteam gusta. Mi-am deschis sufletul în faţa oamenilor dragi, pe care îi am alături, mi-am deschis sufletul către iubirea lui. Nu am cuvinte pentru a-mi exprima bucuria pe care o simt atunci când călătorul, gândul meu mă plimbă prin anotimpurile copilului 2015.

Primăvara mi-a adus timpul care are aroma cuvintelor tale, apoi a urmat Vara din Poveşti, care mi-a presărat pe buze doar flori şi şoapte. O aromă aparte. Toamna, toamna m-a regăsit în Oraşul Luminilor, unde îmi cântam dragostea alături de tine. Mai mult ca niciodată nu voiam ca timpul să treacă. În cuvinte, Iarna-Culoare de Argint picta noi dorinţe pe pragul din casa speranţelor. Mi-e teamă să mă separ de copilul an care mi-a transformat zilele în cuvinte, în dorinţe şi în iubire.

Am scris mai puţin, am trăit mai mult, am simţit timpul mai aproape.
2015, Te Iubesc !

Sunt aici, aştept să îmi împărtăşiţi şi dumneavoastră cum aţi simţit că a fost acest an în inima fiecăruia.

Din suflet, vă doresc, să vă rămână alături emoţia, bucuria, sănătatea şi iubirea în anul care va veni !
La Mulţi Ani, dragii mei cititori !

2015-Anul din Poveşti

Published in: on December 31, 2015 at 6:30 pm  Comments (52)  
Tags: , , , ,

Chipul împietrit al nopții


Chipul împietrit al nopţii

Amintirile erau în doliu
De vântul ce spulbera tăcerea
Doar printr-o atingere în păr
A pomului înflorit.

Am trecut pe lângă lumânările aprinse.
Noaptea era fierbinte
Şi cerul vărsa ceară din cuvinte.

Am suflat uşor,
Apoi, m-am oprit.

O mângâiere pe coapsa albastră a clipei
A trezit emoţiile dezgolite şi stranii.
Suspinau.
Lacrimile se prelingeau pe chipul împietrit al nopţii
Şi se-aprindeau una câte una,
Lăsând să răsune în oraşul adormit:

Iartă-l, obrajii ei vor fi mângâiaţi
De alte anotimpuri…

Published in: on April 30, 2015 at 5:00 pm  Comments (8)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: