(Ne)emoții


Întinde-ți mâna către mine
Și lasă-mă să mi te chem.
Dă-i gurii flori! Nu îmi da mie!
Reproșurile-ți toate ghem.

Tăcute-ți urmele din suflet,
Iubirea-i singurul îndemn,
Dă-i timp emoției să cânte!
De (ne)emoții, eu mă tem.

Privește-n toiul nopții stinse
Când lacrima, în cărți mi-e semn.
În gândul tău doar ecuații,
Răstălmăcesc timpul etern.

Visează-mi șoapta care urlă
Cum se topește în infern,
Sărutul, pune-mi-l pe creștet
Ca soarele dintr-un desen.

Privește-mi ochii cum vibrează
Iubire-n inimă ți-aștern.
Dă-mi timp! Ascultă cum răbdarea
Se-nveselește. Ne avem.

Dă-i timp emoției să cânte!
De (ne)emoții, eu mă tem.

Published in: on March 25, 2017 at 1:27 am  Comments (10)  
Tags: , , , ,

Parfum de ghiocei


Întrebări,
Părți de gânduri
Timp neșters de pe buzele-i sângerânde
Chipul ei stătea dezvelit în lumina searbădă
Sub joaca primăverii.
Ea era primăvara de altădată,
Primăvara care nu înflorea de dragul florilor,
Era primăvara care se lăsa așteptată,
Primăvara încrustată sub broderia Lunii mată.

Cântecul ei și-al lui se auzea-n surdină
Cuvintele-nfloreau în șoapte, în grădină,
Doar ochii ei cuminți, boboci neînfloriți,
Iar lacrimile ei, parfum de ghiocei.

Pe pleoape, primăvara
Picta dintr-o suflare marea…

Pe acul ruginit din Anotimpul Dor
Se pregăteau cocorii de primul zbor al lor,
Pe mâna lui întinsă ce ascundea un vers
Îi picura prin vene, iubitul Univers…
Doar flori și primăvară, voia să fie ea
Să înflorească-n timpul în care atinge-o stea.

Doar ochii ei cuminți, boboci neînfloriți,
Iar lacrimile ei, parfum de ghiocei.

parfum_de_ghiocei

parfum_de_ghiocei6

parfum_de_ghiocei5

parfum_de_ghiocei3

parfum_de_ghiocei2

parfum_de_ghiocei4

Published in: on March 4, 2017 at 9:34 pm  Comments (11)  
Tags: , , , ,

Și eu te iubesc


Și uneori arma trecutului e îndreptată spre mine
La prima împușcătură, ochii mi se închid
Și mă încolăcesc pe după amintiri.
Îmi vărs timpul petrecut în doi
Pe pământul înghețat de dor.
Sub privirile tale,
Îmi dau ultima suflare
Și tac, lăsându-te să mă ucizi.
Dintr-o urmă de suspin,
Doar umbra ta mă salvează,
Când ultimele-ți șoapte
Îmi cutreierau sufletul răvășit.
Sângele învolburat de tot ce am simțit pentru tine,
E vestitorul următoarei primăveri.
Va înflori sub sărutul tău.
Fă-l parte din anii tăi,
Voi respira prin tine!

Ne iubim atât de mult încât uităm unul de celălalt.
Tu uiți tot timpul. Și taci.

Te iubesc.
Și eu te iubesc!

ianuarie_1

Glasul ți-l aud și fără să te-ascult.

ianuarie_2

Published in: on January 25, 2017 at 9:30 pm  Comments (10)  
Tags: , , , ,

Nu se cuvine


Nu se cuvine

S-a consumat ultima picătură
Din emoţiile pe care le-am traversat
În drumul către tine.

M-am zorit.
M-am întrebat de ce,
Sau dacă se cuvine…

Dar am pus punct,
Iar semnul întrebării
S-a aplecat mirat.
Căci n-a aflat că vestea serii
Se plimbă-n taina primăverii.

Prinţul ce ieri salva destinul,
Era tot el, acelaşi, chinul.
Floarea iubită de schimbări
Îşi lăsa chipu-n alte zări.

Da, m-am zorit
M-am întrebat,
Ce-aş dizolva în mine?
Nu, n-am aflat, dar…

Nu se cuvine să rămân fără tine.

Published in: on April 23, 2015 at 7:00 pm  Comments (14)  
Tags: , , , ,

Aere de primăvară


 

…se înteţise focul, până când o zi de sâmbătă l-a stins. M-am ridicat din fotoliu, cu gândul că-l voi reaprinde, dar deja lemnele arseseră mult prea repede, iar tăciunii aproape nici că se mai zăreau. N-am înţeles ideea, eu, desigur, aşteptam pe cineva să sosească. Nu, nu era o persoană, aşteptam primăvara ca voi toţi. Voiam s-o iau cu mine şi să i-o ofer mamei în dar. Am coborât să cumpăr un buchet de flori, mă gândeam la trandafiri, şi mamei îi plac trandafirii, însă am găsit un aranjament floral. A fost în favoarea mea, n-am stat prea mult timp să mă gândesc şi era chiar cochet.

Ajunsă acasă, după mult timp, în care nu ne-am mai văzut, mama dichisea ceva prin camera ei. Am îmbrăţişat-o cu dor, lăsându-i primăvara să i se aşeze-n privire, dar m-am convins, privirea mamei face cât nouă primăveri.
După lungi discuţii şi calde mângâieri, timpul amesteca orele târzii până în marginea nopţii. Duminica sosea hotărâtă, dar schimbată. Primăvara crea mari confuzii. După revederea îmbucurătoare cu tatăl meu, m-am reîntors în locul în care zilele trec mai rapid decât timpul în sine.

Într-o aglomeraţie de neimaginat, oamenii se grăbesc să ajungă. Unde se grăbesc, unde vor ajunge? M-am pierdut în speranţe, în cuvinte şi-n viaţa de zi cu zi. Dau vina pe primăvară cu aerele sale de domniţă nou-apărută în oraş. Merge. Se plimbă din parc în parc şi hrăneşte porumbeii, dar se ridică brusc şi-i sperie. Se-ndepărteză, fuge, râde şi se schimbă. Ne schimbă. Se joacă. Separă minutele-n melodii, doar cu atât ne mai răsfaţă.

Orele trec agitate, iar gândul mă seacă şi m-aruncă în spatele unui dig. Se aud şoapte, nu voi lăsa poezia să se-nchidă-n mine.

Primăvara zâmbeşte, dar nu e zâmbetul ei…

Published in: on March 12, 2015 at 6:13 pm  Comments (8)  
Tags: , , , ,

Oricum, oricând


Oricum, oricând

Rămân tăcută zi de zi
În noapte, fug şi mă ascund
Îmi risipesc durerea-n umbre
La tine vin
Oricum, oricând.

Îngheaţă sufletul din mine,
Şi orice taină, câte sunt ?
Mi-apar cuvintele-n imagini,
Le-mbrăţişez,
Oricum, oricând.

Nu ştiu să caut primăvara
Cu vestitorul ei plăpând,
Parfumul vieţii nu răsare
Chiar de-l aştepţi
Oricum, oricând.

Bătaia inimii-mi răsună
În trup, în lacrimi şi visând.
Simt pulsul fiecărei clipe
Privindu-te,
Oricum, oricând.

Număr la geam dorinţe surde
Ploaia apare derulând
Dezamăgiri ce lasă-n urmă
Un timp pierdut
Oricum, oricând.

Dintr-un amestec de surprize
Misterul vine rând pe rând
Mă lasă-n faţa unor roluri
Să te iubesc
Oricum, oricând.

Published in: on February 26, 2015 at 8:30 pm  Comments (12)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: