Timp naiv

Timp naiv

În Casa Razelor de Soare,
Stăteau deschise, cuvintele mele, zi de zi…
Mânuţe gingaşe de copii te conduceau
Pe canapelele din catifea aurie.
O singură privire stătea retrasă,
Metisă a Verii din Poveşti şi a Iernii-Culoare de Argint
Scria Povestea Cerului, acolo, unde
Urmele întregii lumi se intersectau
Într-un apus sângeriu…
În noaptea târzie, notele se izbeau în pereţi de stele,
Îngeri coborâţi pe portativ.
Timpul.
Ah, ce naiv !

Advertisement

August rătăcit prin gânduri

August rătăcit prin gânduri

Primul cuvânt te-ndeamnă să scrii,
Prima speranţă, s-aştepţi, să–ţi revii.
În vara ce trece mai iute că vântul,
Te poartă adesea, mai rece, cuvântul.

Zâmbeşti,
Rupi tăcerea şi-ncepi să mai speri,
Nu poţi să te-opreşti, să te-ntorci după ieri.
Dar cât ţi-a rămas,
Din timp ca răgaz,
Privirea-o-arunci pe-o hartă-n atlas.
Şi nu e atlasul cu oceane şi ţări,
Nici dealuri, nici munţi,
Nici râuri, nici mări.
Anotimpul se-ntinde pe-un suflet, rotund,
Mai rotund ca Pământul,
C-un vers, cu un rând.

Pe cer când apar, seninele stele,
Îţi laşi o privire, să te ducă spre ele.
Şi chiar de n-ajungi când Luna coboară,
O boare de august, te-aşteaptă spre seară
Să-ţi mai doreşti încă-o vară,
Cu parfum de chitară.