Când Luna Plină era golul din sufletul meu
Dintre marile sărbători,
Doar noaptea îmi plăcea
Atunci când Luna Plină îmi căuta prin buzunare
Cuvintele pe care le sufocam dintr-un sărut.
Culegea căldura dintre noi,
Iar eu, cu un deget, îi atingeam buzele-i trandafirii
Mă veghea cum nimeni n-o făcea.
Licuricii cerului străluceau în zbor
Îi prindeam şi-i ascundeam în subsolul minţii.
Noaptea era a mea.
Zorii-mi furau Luna şi-o întrebau de tine,
Dar tu nu-ţi puteai deschide sufletul
Decât în palmele mele.
Aşteptai orele târzii
Aşa cum eu te-aştept să mai revii
Din nou în gânduri şi la geam
Zâmbind, aşa cum te chemam…
