Simțăminte

Sunt un amestec de emoții
Care tânjește după emoții
Mai presus de cuvinte.

Mi-am prins gândurile de aripile unui fluture
Și le-am lăsat să mă poarte către tine.
Dintre toate anotimpurile,
Primăvara mă cheamă din nou la tine
Mă simt depășită de zgomotul emoțiilor
Mă auzi că vin și parcă te ascunzi
Dar te împiedici în pașii mei
Și te-nspăimânți când mă opresc.
Ultimul pas e tăcerea mea.
Când crezi că voi putea abandona
Ideea de cuvinte, de dor,
De simțăminte?
Respir aerul trist al gândului că ieri
Se-nchide în trecut, în alte primăveri.
Mă scutur de lumină, de timp, de-albastre flori
Mi-e dor să ne privim sub joaca de culori.
Revin-o-n cântul nopții,
Cu dorul legănând,
În ochi ți-ascund emoții,
Cu drag sau ca și când…

Advertisement

(Ne)emoții

Întinde-ți mâna către mine
Și lasă-mă să mi te chem.
Dă-i gurii flori! Nu îmi da mie!
Reproșurile-ți toate ghem.

Tăcute-ți urmele din suflet,
Iubirea-i singurul îndemn,
Dă-i timp emoției să cânte!
De (ne)emoții, eu mă tem.

Privește-n toiul nopții stinse
Când lacrima, în cărți mi-e semn.
În gândul tău doar ecuații,
Răstălmăcesc timpul etern.

Visează-mi șoapta care urlă
Cum se topește în infern,
Sărutul, pune-mi-l pe creștet
Ca soarele dintr-un desen.

Privește-mi ochii cum vibrează
Iubire-n inimă ți-aștern.
Dă-mi timp! Ascultă cum răbdarea
Se-nveselește. Ne avem.

Dă-i timp emoției să cânte!
De (ne)emoții, eu mă tem.

Ne place timpul

Noțiunile simpliste ne complicau adesea,
Când pe tine, când pe mine,
Cea care se imagina într-un cuvânt.
Mrejele destinului surfilau trăirile noastre la sfârșitul fiecărui anotimp.
Pe timpul nopții, mergeam spre mănăstirile din apropierea cetelor îngerești
Cu platouri întregi de dăruire,
Ne arătau iubirea pictată în tablourile agățate de pereții,
Unde doar soarele din timpul primăverii le putea mângâia.
De mână cu toate stările sufletești,
Îngenuncheam la altarul viselor,
Iar de mână cu tine,
Mă visam pășind spre altar.
În pașii mărunți ai cuvintelor găseam înțelegerea,
Pe mâinile florilor, candoarea
Iar pe buzele tale, speranța.

Ne plăcea timpul
Și ne prescurtam nopțile împreună în,
NOPȚI.

Și eu te iubesc

Și uneori arma trecutului e îndreptată spre mine
La prima împușcătură, ochii mi se închid
Și mă încolăcesc pe după amintiri.
Îmi vărs timpul petrecut în doi
Pe pământul înghețat de dor.
Sub privirile tale,
Îmi dau ultima suflare
Și tac, lăsându-te să mă ucizi.
Dintr-o urmă de suspin,
Doar umbra ta mă salvează,
Când ultimele-ți șoapte
Îmi cutreierau sufletul răvășit.
Sângele învolburat de tot ce am simțit pentru tine,
E vestitorul următoarei primăveri.
Va înflori sub sărutul tău.
Fă-l parte din anii tăi,
Voi respira prin tine!

Ne iubim atât de mult încât uităm unul de celălalt.
Tu uiți tot timpul. Și taci.

Te iubesc.
Și eu te iubesc!

Glasul ți-l aud și fără să te-ascult.

La 23

La 23

Am așteptat să întâlnesc
Cele 23 de păsări ale cerului
Înălțându-se în sufletul meu,
Păsările care stăteau cuibărite în inima ta.
În mine se închidea scrisoarea pe care
Voiam s-o trimit către tine…
De-a lungul timpului
Am așternut toată iubirea în cuvinte invizibile
Pe care nu le poți citi decât cu o atingere,
Iar eu nu le pot rosti de teamă
Că voi apropia sfârșitul lumii mele.

Privind prea des în urma mea
Am rămas cu fața reîntoarsă spre trecut.
Nu-mi găsesc cuvintele când e vorba despre mine.
Caut cu privirea în aceeași vitrină a trecutului,
Culoarea ochilor tăi.

Soarele meu are doar 23 de raze,
Pașii pe care îi fac către tine îi înmulțesc cu 23 de sărutări
Ca să pot ajunge să-ți degust zâmbetul de odinioară.

La 23, m-am zbătut să mă prind într-un dans,
în valsul iubirii noastre
Pe care tu l-ai transformat într-un tangou de amintiri.
Doar câteva cuvinte m-au adus către tine,
Nici astăzi nu m-ai slăbit din priviri,
Atât de profund.
Acum, mă ascund.

Cât despre tine,
Același dor necontenit!

Revedere

Revedere

Nu găsești prea multe cuvinte când reîntâlnești pe cineva drag…
Închizi ochii,
Și-i îmbrățișezi sufletul.
Nu-s cuvinte, câte lacrimi de dor
și câte pauze lungi și dese ca atunci când îți legeni visele-n gânduri.
Nu-s flori mai frumoase ca ochii pe care-i iubești
Și nici timp să te-aduni, să te cauți, să crezi…
Nu-s tăceri mai dulci ca atunci când se naște-un sărut.
Nu-i cer mai senin ca atunci când simți că poți să zbori,
Când fericirea te înalță în cele mai îndepărtate zări,
Și nu-s culori câte zâmbete așezate pe umeri
Așteptând să atingă obrazul omului drag de lângă tine.
Nu-i liniște-n suflet ca atunci când te simt atât de aproape de mine,
Când tresar și mă pierd lângă tine.
Nu-i zbor mai lin ca atunci când te-alin,
Nu-i bucurie, câtă emoție, emoția de a te revedea
Nu-i cântec mai duios ca îmbrățișările noastre,
Nu există timp, un timp atât de lung ca atunci când te am aproape,
Când stingi dorul și-mi așezi visul pe pleoape…

Revederea e cel mai frumos loc de pe pământ,
Și din gând,
Sărutând.

Când în brațe te ține doar visarea.

În adierea timpului, orașele înfloresc.

Parfumul florilor de tei îmi încălzește sufletul.

Norii nu mai sunt demult nori, sunt poeme la ferestre.

Parisul meu mult iubit.

Când trandafirii nu și-au pierdut parfumul în zbor.

 

Când te priveam căutându-mă

Când te priveam căutându-mă

A încolţit în gândul meu mirosul primăverii,
Se-aştern uşor fulgii tăcerii,
Cad frunze de răbdare
Îmi înfloresc pe buze raze de non-culoare.

Colind în casele speranţei,
Colind în noaptea ce-a oprit,
Îngerul drag pe care timpul
Din suflet mi l-a dăruit.

În clipele albastrului tacit,
M-am rătăcit,
Din spatele înţelepciunii,
Te priveam căutându-mă
Şi sărutându-mă.
Am sărutat şi eu, apoi, şoaptele noastre topite-n ploi
Topite ca mărturii în gând,
În ochii tăi,
În ochii mei,
În foi…

P.S. Timpul meu, din păcate, nu este prea darnic cu mine, nu am mai postat aşa cum o făceam înainte, dar vă mulţumesc din suflet că încă mai poposiţi în căsuţa mea, vă aştept să mă colindaţi şi să vă dăruiesc cele mai calde urări. În următoarea postare voi mai împărtăşi câte ceva cu dumneavoastră, impresii/păreri despre acest an, dar mi-ar plăcea să-mi scrieţi şi dumneavoastră, cititorii mei. Vă ascult. Voi fi aici şi vă voi răspunde cu mare, mare drag !

Crăciun fericit, cu bine şi cu multă sănătate, vă doresc !

Când căutai să îmi săruţi iubirea

Când căutai să îmi săruţi iubirea

Mi-am desenat timpul pe o coală de speranţă
Mi-am luat gândul de la şoaptele pe care le-am iubit,
M-am ascuns în ochii căprioarei ce-şi plimba destinul
Prin pădurile de foc din asfinţit.
Când eu mă zbăteam pe marginea visului
Tu alergai cu paşi repezi spre mine
Mă strigai cu toată puterea,
Îmi săgetai auzul cu semnale aprinse
Şi-mi făceai inima să se strecoare printre stânci.
Când m-ai găsit,
mi-ai sărutat sufletul cu dor,
iar eu mi-am închis ochii, tremurând.
M-am agăţat de tine,
aşa cum se agaţă cireşele amare la urechile verii.

Tăcerile din mine

Tăcerile din mine

Nu am mai adormit cu ochii spre fereastră
Nu am mai adormit.
Lumina mă veghea.
În colţurile lumii se răspândea o veste
Şi poate noi, aceiaşi, priveam aceeaşi stea.

Nu am mai adormit cu gândul la iubire
Nu am mai adormit.
Voiam să te ascult.
M-apropiam uşor de visele din mine
Şi le topeam în suflet când tu erai tăcut.

Nu am mai adormit, gândindu-mă ce-i bine
Nu am mai adormit.
Se tot făcea că scriu…
În rânduri sfărâmate îmi împleteam cuvinte
Şi mă abandonau când se făcea târziu.

Nu am mai adormit cu amintiri în palme
Nu am mai adormit.
Suspinul mă-ncerca.
O lacrimă prelinsă îmi străbătea obrazul
Şi se zbătea de teamă când timpul o ştergea.

Când Luna Plină era golul din sufletul meu

Când Luna Plină era golul din sufletul meu

Dintre marile sărbători,
Doar noaptea îmi plăcea
Atunci când Luna Plină îmi căuta prin buzunare
Cuvintele pe care le sufocam dintr-un sărut.
Culegea căldura dintre noi,
Iar eu, cu un deget, îi atingeam buzele-i trandafirii
Mă veghea cum nimeni n-o făcea.
Licuricii cerului străluceau în zbor
Îi prindeam şi-i ascundeam în subsolul minţii.
Noaptea era a mea.
Zorii-mi furau Luna şi-o întrebau de tine,
Dar tu nu-ţi puteai deschide sufletul
Decât în palmele mele.
Aşteptai orele târzii
Aşa cum eu te-aştept să mai revii
Din nou în gânduri şi la geam
Zâmbind, aşa cum te chemam…