Împreună


Mi-era dor să fim împreună.

Până să te întâlnesc, timpul savura din visele mele
Când te-am întâlnit, timpul visa odată cu noi.

Să nu-ți fie teamă vreodată c-am să-mi închid ochii
Și-am să te uit.
Adunăm amintiri la comun,
Ne împărtășim dragostea în cuvinte,
Mă cuibăresc la gândul c-o să-mi fii muză toată viața,
Și că n-ai să mă lași cu foile goale,
Alergând în neant după stările tale.
Noi suntem acei nebuni de copii
Fără uși și zăvoare,
Fără chei și sertare la inimi.
Avem dragoste la comun
Și-un singur plic cu dorințe,
Care stă nedesfăcut,
Știindu-ne fiecare bătaie a inimii pe de rost.
Împreună e singurul loc pe care-l avem,
E casa noastră în care am copilărit de la primele priviri,
Împreună e gândul care mă duce departe
Și care mă-nalță în cele mai crunte zboruri, chiar dacă
Mi-e frică,
Împreună mi-e aripa pe care-mi odihnesc temerile.
Te-am protejat de nopțile acide,
În care toate stelele se-ascundeau și ele
De schimbul nostru de tăcere.
Te-am căutat cu fiecare pas din gând,
Odihnindu-mi tălpile în fel de fel de teorii,
În care te înțelegeam și te acuzam
De gesturile tale de indiferență,
De rebel ce-mi tulburi versurile cu iubire.
Vezi, tu…
Ți-am păstrat răspunsul tuturor întrebărilor
Pe care nu mi le-ai adresat nicicând,
Nici măcar în gând. Și-am surâs cu desăvârșire.
Știi cum ne putem vindeca de tăcere, de dor, de tot acest timp visător?
→Împreună←

impreuna7

Advertisements
Published in: on November 10, 2017 at 6:33 pm  Comments (7)  
Tags: , , , ,

Și una, și alta


În mine se naște ceva nefiresc,
Toamnă bolnavă de dor și cuvinte.
Îmi scutură zilele,
Mă cheamă să-mi scriu amintirile.
Îmi tremură glasul, tremur și eu,
Mă roade-așteptarea
Ce țipă în mine.
Se zbat pe sub gene
Lacrimi de dor,
Din al toamnei decor.
Mi-ai zidit pe obraz
Un sărut învechit…
Nu pot să mai simt că sunt vie.
Caut în suflet povești de alint,
Și vise, o mie.
Mă supăr că timpul nu vrea să îmi dea
Iubirea la schimb pe o vară,
Mă supăr și-atunci când timpul îmi ia
Cerneala din călimară.
Mă-ncearcă privirea cu poezii,
Ard stropii de zahăr din gânduri,
Mă-ntâmpină aerul cu frunze-aurii
Mă închid între rânduri.
Petrec ore-ntregi în tainele scrise
Și-mi pun întrebări, zi de zi
De ce se-nsușesc alte dorințe,
Când gândul te-ndeamnă la mii?!
Merg, tac și surâd,
Îmi amintesc că sub soare,
Toți oamenii-și cântă povești,
Merg, tac și mă bucur
De frunzele tale,
Toamnă, ce dragă îmi ești!

Realitatea mă-ndrumă
Dar eu visez arta,
Îmi bate în piept și una și alta.

Published in: on October 18, 2017 at 5:09 pm  Comments (12)  
Tags: , , , ,

Fluturi de Toamnă


Pe degetele timpului,
Se aduna polenul acela de demult…
Când mâna ta mă prinse,
În acei ani de când, ne-am întâlnit visând.
Ne-am prins și noi de-atunci în jocul vieții fără de sfârșit
Și am lăsat iubirea să ne conducă-n timp.
Polenul anilor prelins, ne e parfum de stele…
Când mii de fluturi ne-au atins,
Cerul iubirii s-a deschis
Și visele, și ele.
În anotimpuri ne-am lăsat cuprinși,
Ne-am îmbrăcat în flori de liliac,
Soarele-n doi ne-a-mbrățișat,
Cuvintele ne-au împăcat,
Când peste noi s-au scuturat, ploi calde ale verii, pe-nserat.
De mână am fost cu toamna amândoi,
De mână spre altar vom fi acum
Pe aripile dragostei în zbor,
Cu mii de fluturi rugându-se în cor.

Și ierni trecurau și încă vor mai trece…
Vom fi înconjurați de bucurii,
Iubirea noastră zi de zi va înflori
Prin zâmbetele-aduse de copii.

Privind prin #tine timpul meu de pretutindeni,
pe obraz, sărutul mamei și cuvinte. De la o privire de primăvară a început totul.

Ne-am hotărât ca toamna să ne fie martoră într-una din cele mai frumoase zile ale noastre.

Detalii puse la punct.

Fluturi de Toamnă

M-aplec să șterg ochii dimineții și s-aștern rouă pe buzele-amorțite…

Visam cu ochii deschiși la ziua noastră, povesteam cum din aproape-n aproape am ajuns departe.

Pregătind rochia visurilor mele.

Pregătindu-mă, cele mai frumoase domnișoare.

Emoții.

Iubitul meu, ești perfect!

Când mi-a fost dăruit cel mai frumos buchet al toamnei. Răsplătindu-l.

Emoții la superlativ de părinți.

Emoții la superlativ de bunici. Cuvinte rostite.

Admirându-l.

Buzele-i bordo perfect conturate,
Se voiau sărutate. #șoapte_bordo

Zâmbindu-i doar lui o viață-ntreagă.

Rugându-ne alături de părinții sprituali.

Cele mai frumoase povățuiri.

Amin.

Zborul Fluturilor de Toamnă.

Fiecare floare pe care ați purtat-o, dragile mele, să vă fie bucurie în suflet.

 

Am tânjit toată viața după omul cu credință în suflet și primăvară-n priviri, până ne-am regăsit și am știut că tu vei fi lângă mine necondiționat, punându-mi pe buze cele mai dulci șoapte bordo.

Vă vom cânta iubirea până la ultimul apus.

Iar la pian,
Luna îmi cântă Universul
Din notele de stele te chem să-mi fii tu, versul!

Ne-am promis că o să fim alături una de cealaltă, indiferent de situație, cuvinte și încercări!

suntem noi,
omuleţi cu glas desprins de atingerea degeţelelor
pe fiecare clapă a pianului din colţul vieţii
aşezat în spatele destinului permanent

Sărbătorind. Fluturi de Toamnă.

Mi-am odihnit gândurile și temerile pe umărul tău…

Când din dansul nostru s-au prins în zbor fluturii timpului, emoțiile.

Când mii de fluturi ne-au atins,
Cerul iubirii s-a deschis
Și visele, și ele.

Când am coborât din leagănul timpului, m-așteptau visele noastre.

Se joacă soarele în flori
Ieri în culori, azi în bujori
Ce sărbători…

Când fluturii ne așterneau pe buze deliciile toamnei! 🦋

Și da, ne-am promis că vom fi de nedespărțit.

Mărturii de suflet. Fluturi de Toamnă.🦋

Nunta noastră

 

 

Published in: on September 23, 2017 at 1:17 am  Comments (35)  
Tags: , , , , ,

Într-o zi


Într-o zi

Cu o atingere caldă de note
Mângâiam nopțile pe creștet.
O șoaptă de Septembrie
Îmi golea răsăritul de emoții.
Tu îmi sărutai așteptarea din umbră,
Timpul invizibil nu se lăsa sfârtecat.
Întoarce-te cu fața spre apus
Și privește cum amintirile se oglindesc în palmele Soarelui…

Le-am îngrijit ca pe niște flori.
Ploaia pe care o aștept de fiecare dată
Îmi umple timpul cu pașii tăi,
Cu nopțile de dor,
Cu tine.
Într-o zi mă vei strânge în brațe
Cu toată ființa,
Sau ți se va prelinge printre degete
Toată enigma din mine.
Rănită…
Într-o zi,
Îți vei reaminti,
Cum ar fi,
Dacă eu ți-aș fi fost…

ploaia_1

În brațele tale, am toamna toată-n gând, te aud spunând.

ploaia_2

Lumea e atât de mică atunci când te privesc.

ploaia_3

Sunt lucruri la care niciodată nu aș renunța: la toamnă, la vise și la privirea ta.

Published in: on September 14, 2016 at 8:10 pm  Comments (23)  
Tags: , , , ,

Când noi urmam iubirea după noi


Când noi urmam iubirea după noi

În cămara cu voci interioare,
Literele puse cap la cap unesc cuvinte, amănunte
Ce pot escalada un munte.
L-am escaladat şi noi, în vara timpului nostru
Iubirea ne-a urmărit până acum,
Acum, noi urmăm iubirea după noi.
Câteva minute ne-am oprit să topim soarele,
Să colorăm munţii din jurul traiectoriei noastre.
Suntem pe şoseaua asfaltată cu argint,
Miroase a sirop de frunze colorate,
Iar eu miros siropul viselor noastre,
noapte după noapte…
M-aplec să şterg ochii dimineţii
S-aştern rouă pe buzele-amorţite,
Şi să te ţin de mâna în calea strânsă a vieţii…

autumn_denisa_aricescu_2

În galbenul serilor din amurg, soarele recită poeziile toamnei.

fotografie toamnă 2

Când amintirile tale sunt gata pârguite, dă-mi să gust !

fotografie toamna 3

M-am pierdut în tine, în amănuntul de a fi.

Published in: on October 28, 2015 at 8:42 pm  Comments (21)  
Tags: , , , ,

Când toamna poartă paşii unei veri


Când toamna poartă paşii unei veri

Îţi calculezi paşii,
Îţi potriveşti ceasul,
Amâni discuţiile pentru mai târziu…
Ţi-ai înfăşurat timpul pe după gât
Şi-l roteşti minut după minut…
Emoţiile stau agăţate la ferestre.
Mi-am înfrânt teama şi le-am cules.
Soarele şi-a ridicat privirea şi a început să sufle în palmele-mi rotunde,
Am ameţit de bucurie.
Iubirea îşi întindea aripile către mine şi plutea în juru-mi s-o ating.
Am risipit nostalgia în mare,
Purtată de valuri, respira cu ardoare 
Dorul purtat de pescăruşi
Îţi strecura un zâmbet şi-ţi număra paşii, călcându-ţi pe urme…
Din cămaşă zorzonată a mării,
Vedeai cum se-ntindea trupul Verii din Poveşti.
Se disipa în nisipul fin în straturi de fericire
Încolăcindu-ţi tălpile-n parfum…

Te-apropii de ţărm, faci cu mâna către cer
Atingi colierul şi uiţi să-l roteşti,
Dar ultima perlă ruginită uşor
Te-anunţă că din spatele munţilor
Pătrund melancolii din frunze-aurii
Îţi măsori alţi paşi, te întinzi şi le laşi
Să împletească din zbor cu fire de dor,
O toamnă a lor,
A destinelor.
Şi din nor,
Un covor,
Al culorilor.
foto 6
Vara din PoveştiZâmbetul Mării la Răsărit
foto 7
Când timpul legăna vara pe umărul stâng, iar toamna se aşeza pe umăru-i drept.
Published in: on August 31, 2015 at 11:05 pm  Comments (6)  
Tags: , , , , ,

Şoapte aurii


Şoapte aurii

Am ieşit puţin să văd Soarele,
să-l ating din priviri şi să-i spun
că ne vom revedea în curând.
Dar el, timid din fire,
mi-a luat palmele reci,
mi le-a aşezat pe genunchii lui călduroşi
şi mi-a spus:
Toamna-i enigma ce-mi strecoară visare,
Culorile ei sunt dorinţele vii,
Frunzele căzute-n calea ta
Vor fi trimise de mine…
Numeşte-le în gând şoapte aurii,
Aşează-le în pagini ruginii
Şi lasă-le să-ţi fie aproape zi de zi.

Regăseşte-te, regăseşte-mă,
Scrie-mi şi eu îţi voi răspunde
!”

O altă ramă ascunde, fotografia timpului.
M-am emoţionat şi-am zâmbit la sosirea-anotimpului.

Published in: on September 1, 2014 at 7:30 pm  Comments (28)  
Tags: , , , , ,
%d bloggers like this: