Micul cer şi Marea mare


Micul cer şi Marea mare

Totul se întrezărea,
Încolţeau anotimpurile sub tălpile tale
Şi tu obişnuiai să te propteşti în piciorul stâng…
Apăsai pe degetele-mi care scriau despre soare
Şi parcă vara îşi făcea loc pe lângă tâmpla ta.
Am mers împreună să-i scriem verii să ne aducă îngerii aproape .
Tu mi-ai spus a-23-a oară că marea e cerul de pe pământ.
Te credeam pe cuvânt,
Şi din când în când primeam confirmarea visând.
Unde eşti ? Unde sunt ?
În al mării timp sfânt, pescăruşii mi-erau legământ.
Valul de flori se spărgea peste noi,
Era nor din surâs dezbrăcat în apus.
Mi-era sete şi tu m-ai stropit c-un gând bun
Vapoarele minţii în suflet le-adun.
Cerul părea mult prea sălbatic,
Îşi pregătea furtuni din loc în loc,
Doar un pictor din colţ ne-a surprins
Când în braţe m-ai prins…
Mângâiam marea mare cu foc,
Ce joc !
(pe buze-ţi puneam Micul cer,)
Cel Rebel.

marea_neagra

Strâng aripile îngerilor în palme. 

marea_mare_micul_cer 3

Respiri prin culorile calde pe care ți le-am pictat prin cuvânt.

micul_cer_marea_mare 1

Când nu scriu, mă pierd în ultimul cuvânt.

micul_cer_marea_mare 2

Cândva n-o să mai știu ce să scriu, dar o să scriu ce mai știu.

marea_mare_micul_cer 4

Mă bucur de Timpul lui Cine Ești. 

Published in: on May 31, 2016 at 9:23 pm  Comments (29)  
Tags: , , , ,

Poftă de amintiri


Poftă de amintiri

Sărbătoresc în fiecare anotimp dorul de tine,
aprind lumânărelele mici și suflu cu putere,
poate mi se îndeplinește dorința de a te revedea,
atunci când am nevoie de tine.
Gust din fiecare felie de vise
și ma rog să aibă gustul tău.
Îmi rămâne o urmă de regret pe buze
și-un gust amar de ce nu ești aici,
îmi scriu cuvinte monosilabice în palme
și las roua cristalină să le evapore,
când o nouă zi se așază deschisă în fața mea.
Mă gândesc că mai e foarte puțin până la o nouă aniversare,
dacă mi-ai putea insufla bunătatea din corpurile cerești
nu ți-aș mai cere să îmi aduci zâmbete-n priviri.
Îmi iau albastrul în brațe ca pe-o jucărie
și-i spun povestea noastră
până aproape de gândul tău…
Găsește-mi viața pe undeva !

Mi-e poftă de amintiri
Când îmi e dor de tine.

pofă_de_amintiri_1

m-am întrebat câte culori are dragostea pe care ți-o port

pofta_de_amintiri

au sângerat amintirile albastre când le-am strâns în gândurile pasiunii

poftă_de_amintiri_3

nu suporți să îmi suporți nebunia de a te iubi

pofă_de_amintiri_4

 îți văd chipul, stă ascuns după cuvinte, mi te-am fotografiat

Published in: on March 28, 2016 at 10:01 pm  Comments (31)  
Tags: , , , ,

Floarea mea preferată


Floarea mea preferată

Fericirea-mi şterge cuvânt după cuvânt
Le soarbe cu ardoare şi le preschimbă-n gând.
Dorinţele ce rabdă când sufletul mi-e dor
Se ard şi mă inundă şi nu mai ştiu ce vor.

Mă ţine-n viaţă doar simplul te iubesc
Şi am iubit tot timpul gândindu-mă la tine,
Şi tu când te gândeşti la mine, înfloresc
Doar gândul tău miroase atât de bine…

Fericirea e floarea mea preferată,
Când liniştea e boboc,
Iar iubirea îi e parfum.

floarea_mea_preferata

Published in: on February 20, 2016 at 6:07 pm  Comments (19)  
Tags: , , , ,

Te caut


Te caut

Uite-mă cum m-am pierdut,
Cum strigătul asurzitor al zilelor mă doboară,
Sunt neputincioasă în faţa mea…
Mă tem că mi-am uitat sufletul deschis
În timp ce păsările flămânde ciuguleau din fărâmele speranţelor
Pe care voiam să le păstrez pentru acum,
Pentru mine, pentru tine, pentru noi,
Pentru timpul ăsta care uită să-mi spună ce să fac…
Pentru că inima tace şi toate emoţiile vorbesc în locul ei.
Pentru că toate gândurile se blochează-n intersecţii.

Pentru că n-am ce să mai adaug,
Sărut mâna caldă a poeziei
Care mă priveşte, îmi mângâie obrazul
Şi tace ca un copil matur
.

te_caut

Published in: on January 22, 2016 at 9:37 pm  Comments (21)  
Tags: , , , ,

Nu te pierde


Nu te pierde

Rămâi.
Ne ştim de când îţi plăcea
Să stai la etajul cu dulciuri.
Te îndreptai adesea spre tabloul pictat de timpul pierdut
Şi-i sărutai timid tălpile iernii.
Te priveam.
Doamne, cât îmi plăcea să te privesc.
Ca o umbră tăcută,
Te urmăream
Şi mă furişam pe sub mângâierile tale.
Nu mai erai tu.
Mă purtai în palme ca pe un nor
Zăream totul dintr-un colţ,
Numai că eu ştiam că atunci când soarele apune,
O lebădă îşi deschidea aripile
Şi atingea chipul tău,
Aşa cum fulgii de nea atingeau pământul.
Se scălda în privirile tale…
Strălucea.
Prin conturul ochilor tăi,
Se zărea cel mai apropiat tunel.
Mă plimbam până la sosirea nopţii,
Iar atunci,
Mă aşezam pe margine şi aşteptam să se facă lumină…

Erai temător,
Teama te îmbrăţişa până în zori.
Zorii se-ntorceau şi ne priveau
Cum tu mă legănai pe aripa caldă a lebedei,
Iar aripa dulce de nea nu era decât liniştea ta.

Published in: on January 4, 2015 at 2:22 pm  Comments (20)  
Tags: , , , ,

Punct mort


Punct mort

Mi-am depăşit sufletul în jocul iubirii,
Am traversat marea tăcerii
Şi am ajuns într-un punct mort.
Ia-mă de mâna.
Ţine-mă-n viaţă.
Îmbrăţişează-mă şi voi simţi din nou că trăiesc !

Published in: on November 24, 2014 at 5:00 pm  Comments (16)  
Tags: , , , , ,

Când am imprimat emoţia în sufletul tău


Când am imprimat emoţia în sufletul tău

Am legat lumea de picioare,
Am acoperit gura timpului,
Am secat ochii întrebători,
Am risipit mirosul din trăiri,
Am ascuns auzul în urechile iertării,
Şi-am conturat chipul străbătut de nopţile nedormite
Cu speranţa şi dorinţa de a-mi răspunde chemării.
Mai aveam zgomotul să-l adorm,
Dar liniştea m-a împiedicat să o găsesc.
M-am strecurat printre cuvinte
Şi am deschis cartea la zâmbetul tău.
Am citit de ori aceleaşi fraze,
Am urmărit cu privirea fiecare gând,
Apropiindu-ţi răbdarea de sufletul meu.
M-ai simţit. Ţi-am vorbit. Timpul s-a scurs.
Ce ai de spus ?

Published in: on November 2, 2014 at 4:35 pm  Comments (22)  
Tags: , , , ,

Coroniţa mângâierii


Coroniţa mângâierii

Din şoaptele noastre,
Florile au prins culoare.
S-au aplecat tăcute spre mine
Şi le-am împletit într-o coroniţă a mângâierii.
Ţi-o voi dărui-o, o vei purta-o şi te voi numi
Gândul cel dintâi al sufletului meu.

Published in: on October 22, 2014 at 7:00 pm  Comments (16)  
Tags: , , , ,

Când timpul se trezea prin ochii dimineţii


Când timpul se trezea prin ochii dimineţii

Oasele dimineţii trosneau
pe spatele curajului de a înfrunta
o nouă zi.
Urmele nopţii se topeau
în căldura şoaptelor lui
care aduceau un zâmbet
atunci când rostea cu duioşie
Bună dimineaţa !
Privirile aruncate în tăcere
Despicau gândurile pe care
Tu sau eu
Le roteam pe degete.
Respiram.
Nu puteam să-mi imaginez
Cum pe coapsele frăgezite ale străzii,
Oamenii îşi abandonează sufletul,
Trecut ca o pală de vânt pe marginea zilei.
Nu înţelegeam.
M-ai prins uşor de mână
şi închideai tainele scrisului în mine.
Aşteptam să ajung,
dar în paşii grăbiţi
mă întâmpinau stolurile
care deseneau
un rămas bun pe cerul deschis ca un felinar…
frunzele se desprindeau şi parcă aplaudau
mişcările maiestoase din aripile sidefate.
Era un spectacol al lor, al timpului, al toamnei,
dar şi al tău,
pentru că
dimineaţa şi noaptea se întâlneau adesea
prin culoarea ochilor tăi.
Dacă la primul cuvânt răsărea soarele,
acum, în ultimele rânduri,
separ în virgule mici,
Întunericul aşezat ca acoperământ.
E noapte, e noaptea dimineţii.
M-am lăsat cuprinsă în braţele timpului
Şi tu, m-ai alintat.
Sărută-mă…

Published in: on October 16, 2014 at 12:13 pm  Comments (16)  
Tags: , , , , ,

Numărătoarea cuvintelor


Numărătoarea cuvintelor

Cinci cuvinte vorbesc între ele.
Patru te cheamă la mine.
Trei aleargă tăcute.
Două dispar,
Tu
Mă iubeşti
Mereu mai mult,
Dispare ceaţa din gânduri.
Sunt fericită în braţele tale.

Published in: on October 5, 2014 at 1:30 pm  Comments (11)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: