Într-o zi


Într-o zi

Cu o atingere caldă de note
Mângâiam nopțile pe creștet.
O șoaptă de Septembrie
Îmi golea răsăritul de emoții.
Tu îmi sărutai așteptarea din umbră,
Timpul invizibil nu se lăsa sfârtecat.
Întoarce-te cu fața spre apus
Și privește cum amintirile se oglindesc în palmele Soarelui…

Le-am îngrijit ca pe niște flori.
Ploaia pe care o aștept de fiecare dată
Îmi umple timpul cu pașii tăi,
Cu nopțile de dor,
Cu tine.
Într-o zi mă vei strânge în brațe
Cu toată ființa,
Sau ți se va prelinge printre degete
Toată enigma din mine.
Rănită…
Într-o zi,
Îți vei reaminti,
Cum ar fi,
Dacă eu ți-aș fi fost…

ploaia_1

În brațele tale, am toamna toată-n gând, te aud spunând.

ploaia_2

Lumea e atât de mică atunci când te privesc.

ploaia_3

Sunt lucruri la care niciodată nu aș renunța: la toamnă, la vise și la privirea ta.

Published in: on September 14, 2016 at 8:10 pm  Comments (23)  
Tags: , , , ,

Punct mort


Punct mort

Mi-am depăşit sufletul în jocul iubirii,
Am traversat marea tăcerii
Şi am ajuns într-un punct mort.
Ia-mă de mâna.
Ţine-mă-n viaţă.
Îmbrăţişează-mă şi voi simţi din nou că trăiesc !

Published in: on November 24, 2014 at 5:00 pm  Comments (16)  
Tags: , , , , ,

Când se iubeau dincolo de timp


Când se iubeau dincolo de timp

S-a născut într-o zi de primăvară,
A desfăcut nodul amintirilor
Şi a lăsat timpul să-i stea aproape.
Nu s-a temut,
Şi-a alungat teama
Când fiecare gând de-al lui
O mângâia şi-i aducea lumina zilelor
din stropii întunecaţi care picurau cu repeziciune
peste geamurile-n care
se oglindea fericirea în mersul grăbit
pe strada clipelor răsfirate.
A crescut în braţele lui
Şi s-a regăsit…
Cu cei 11 paşi parcurşi,
Cu cele 11 zâmbete ale lui,
Cu cei 11 nori pe care pluteau,
Cu cele 11 priviri pătrunzătoare,
Cu cei 11 copăcei desenaţi din dragoste,
Cu cele 11 dansuri ale Lunii
Şi
Cu cele 11 linii ale pasiunii parcuse de şoaptele lor.
De 11 ori şi-au spus “Te iubesc”,
Când două uşi se deschideau simultan la 11:11.
Atunci era
Ora în care se preda iubirea,
În cea de-a 11-a lună
Când ea adormea într-un gând
şi el se trezea a-11-a oară,
cu acelaşi glas din visele ei.

Erau doi, unul lângă celălalt.
O completa,
pentru că 11 era o parte din ea.
9622df770c17ec7ecba27d43a2b9e7da
Sursă foto: https://www.pinterest.com/

Când noaptea adormea într-un sărut


Când noaptea adormea într-un sărut

Desculţă,
Timidă,
Respirând prin inima ta,
Noaptea ajunge la mine.
Îmi dezleagă visele mai devreme de timpul trecut
Şi-mi lasă vârfurile degetelor, amorţite de dor.
Nasturii desenaţi în zilele de vară se desprind unul câte unul
Şi lovesc podeaua cu strigătul lor.
Gulerul nopţii stă să cadă,
Îl prind în palme şi-l cos în jurul Lunii
Cu mângâieri aduse de pe creştetul zorilor…
Mă-ndoiesc că pot face faţă nopţii,
Lumina ochilor tăi mă lasă fără cuvinte,
Iar eu las noaptea să adoarmă într-un sărut.
Mă aşezam şi visam.
Acum…
Mă aşez. Te visez.

Published in: on September 18, 2014 at 7:00 pm  Comments (32)  
Tags: , , , , , ,
%d bloggers like this: