Toamna

  Toamna 

În grădina casei se aude vântul,
Din pomi frunze cad, atingând pământul.
Se aude codrul, crengile mişcând,
Se aude cerul parcă suspinând.

Nu mai este cald şi nici soare afară,
Ploaia bate-n geam şi mă udă iară.
Vântul a pornit şi el dintr-o dată,
Tresări pădurea parcă zbuciumată.

Pomii goi şi trişti se roagă de vânt,
Ca să nu-i mai culce atât la pământ.
Vântul îi aude şi râde uşor…
Şi nici că îi păsa de strigătul lor.

Din odaia casei pe geam eu privesc.
Cum răsare lună şi stele sclipesc.
Ţin o carte-n mâna şi citesc cu drag,
Mă gândesc la toamnă c-a sosit în prag.