Punct mort

Punct mort

Mi-am depăşit sufletul în jocul iubirii,
Am traversat marea tăcerii
Şi am ajuns într-un punct mort.
Ia-mă de mâna.
Ţine-mă-n viaţă.
Îmbrăţişează-mă şi voi simţi din nou că trăiesc !

Când Regina Nopţii îşi legăna parfumul

Când Regina Nopţii îşi legăna parfumul

Regina Nopţii şi-a dezbrăcat rochia
Sub privirea întunericului.
Întunericul a cuprins-o,
Şi a înfăşurat-o într-o dezmierdare enigmatică…
Dincolo de lumina Lunii,
Dincolo de strălucirea stelelor,
Dincolo de răcoarea şoaptelor apuse,
Dincolo de el şi de tainele lui.
Învălmăşită,
Şi-a desfăcut petalele
Şi s-a lăsat atinsă.
Cât parfum de iubire !

Nu-ştiu-de-ce

Nu-ştiu-de-ce

Noaptea îşi lumina privirea,
În podul palmelor,
Când focul se-aprindea,
Sub tăcerea mea.
Cartea se-nchidea,
Lumina se stingea
La înc-o rugăminte
Ce arde în cuvinte !

În acelaşi timp cu timpul

În acelaşi timp cu timpul

Farurile-şi iau lumina din pumn,
Îl deschid şi las liniştea să mă conducă.
Pe margine apar copacii adormiţi.
Îi trezesc.
Îmi menţin viteza de mers.
Frunzele ameţitoare se clatină,
Una câte una.
Ziua mă prinde din urmă.
Opresc.
Pornesc, din nou.
Şoaptele capătă o altă formă.
Obişnuinţa claxonează încă din timp.
Semnalizez şi mă strecor printre scuzele avariate.
N-am ratat ora de vârf.
Timpul se deplasează paralel cu mine.
Simt nevoia să-l depăşesc.
Oare unde am impresia c-ajung ?

Lacrima din răsărit

Lacrima din răsărit

Când lacrima din răsărit
Nu se plimba pe obrăjori,
Avea în pasul ei timid
Un alt motiv desprins din zori.

Voia s-ajungă la căldură
În sufletul purtat de dor,
Dar şoaptă ei ca semnătură
S-a rispit, uşor, în zbor…

În ceaţa densă a-ngheţat,
Iar chipul ei plăpând, subtil
S-a încălzit, fiind salvat
De-un zâmbet dulce de copil.

Când am imprimat emoţia în sufletul tău

Când am imprimat emoţia în sufletul tău

Am legat lumea de picioare,
Am acoperit gura timpului,
Am secat ochii întrebători,
Am risipit mirosul din trăiri,
Am ascuns auzul în urechile iertării,
Şi-am conturat chipul străbătut de nopţile nedormite
Cu speranţa şi dorinţa de a-mi răspunde chemării.
Mai aveam zgomotul să-l adorm,
Dar liniştea m-a împiedicat să o găsesc.
M-am strecurat printre cuvinte
Şi am deschis cartea la zâmbetul tău.
Am citit de n ori aceleaşi fraze,
Am urmărit cu privirea fiecare gând,
Apropiindu-ţi răbdarea de sufletul meu.
M-ai simţit. Ţi-am vorbit. Timpul s-a scurs.
Ce ai de spus ?