Chipul împietrit al nopții


Chipul împietrit al nopţii

Amintirile erau în doliu
De vântul ce spulbera tăcerea
Doar printr-o atingere în păr
A pomului înflorit.

Am trecut pe lângă lumânările aprinse.
Noaptea era fierbinte
Şi cerul vărsa ceară din cuvinte.

Am suflat uşor,
Apoi, m-am oprit.

O mângâiere pe coapsa albastră a clipei
A trezit emoţiile dezgolite şi stranii.
Suspinau.
Lacrimile se prelingeau pe chipul împietrit al nopţii
Şi se-aprindeau una câte una,
Lăsând să răsune în oraşul adormit:

Iartă-l, obrajii ei vor fi mângâiaţi
De alte anotimpuri…

Advertisements
Published in: on April 30, 2015 at 5:00 pm  Comments (8)  
Tags: , , , ,

Lacrima din răsărit


Lacrima din răsărit

Când lacrima din răsărit
Nu se plimba pe obrăjori,
Avea în pasul ei timid
Un alt motiv desprins din zori.

Voia s-ajungă la căldură
În sufletul purtat de dor,
Dar şoaptă ei ca semnătură
S-a rispit, uşor, în zbor…

În ceaţa densă a-ngheţat,
Iar chipul ei plăpând, subtil
S-a încălzit, fiind salvat
De-un zâmbet dulce de copil.

Published in: on November 6, 2014 at 10:00 am  Comments (16)  
Tags: , , , ,

Când vreau să strig şi să…tac


Când vreau să strig şi să…tac

Momente fentate,
Distruse,
Aparte.
Lacrimile soseau…
Cu un deget le-am oprit.
S-au întors,
S-au prelins uşor pe dinăuntrul meu,
Au trecut de nodul din gât şi-au ajuns mai departe…
Acolo s-au stins.
Tăcerea lor a fost prinsă între două bătăi ale inimii.
Am oftat adânc !
Nu mă durea, se răsucea, mă seca.
Am oftat din nou şi-am căutat mângâierea soarelui,
Dar nu făceam decât să m-amăgesc,
O rază de soare nu înlocuieşte o mână de om.
Iar o privire spre cer caută cuvinte,
Când le găseşte, le strânge şi le-nchide-n suflet.
Adierea vântului risipeşte zâmbetul chipului iubit
Imaginea te năuceşte.
Doar ploaia te spală,
E izvorul sufletului aşezat pe gene…
După un gând, sufletul m-aştepta să reapar
M-am oprit, nu voiam.
M-am aşezat lângă el. Iar el…

%d bloggers like this: