Interviu


Ioana: Cine sunt cititorii tăi? Le-ai putea zugrăvi un portret în care să se incadreze toți?
Denisa: Cititorii mei sunt părinți, sunt copii, sunt tineri, sunt bunici, sunt profesori, sunt bloggeri, sunt oameni frumoși cărora le mulțumesc de fiecare dată când mă citesc. Cititorii mei sunt încurajările mele.

Continuarea interviului o puteți găsi aici . Vă mulțumesc tare mult și sper că o să vă placă !

Mulțumesc din suflet, Ioana !

Vă las să citiți interviul până la următoarea postare !

Bonus:

Ploaia sufletului meu

Published in: on August 26, 2016 at 9:45 am  Comments (8)  
Tags: , , , ,

Când emoţia se prindea în stoluri de-amintiri


Când emoţia se prindea în stoluri de-amintiri

Timpul îşi deschidea aripile pe cerul acoperit de culoare.
Zmeul copilăriei lăsase urme pe cerul nostru
Pe care astăzi le puteam zări din mers.
Zborul speranţelor încerca să-şi recapete echilibrul,
Dându-mi la o parte, pătura norilor ce ascundea îndoieli.
Emoţia, o pasăre a timpului îşi găsea adăpostul cuibărindu-se
În gândurile calde de altădată.
Nu pleca. Chiar şi gândurile reci o ţineau aproape,
Iar şi iar,
Până mă reîntorceam cu faţa spre cuvinte.

Trăiam.

Published in: on October 12, 2015 at 10:00 pm  Comments (14)  
Tags: , , , ,

Când viaţa îşi face loc în inima ta


Când viaţa îşi face loc în inima ta

Dimineaţa de ieri,
Ziua de azi,
Nopţile din anii trecuţi,
Întrebările din timp
Toate-şi fac loc în mine, în tine, în noi.
Suporţi tonul plictisit al zilei
Ştiind că soarele te mai trezeşte uneori.
Când te naşti, ceru-nfloreşte
În inima ei şi-n inima lui.

Te aşteaptă o viaţă neştiind să aştepte
Căci soarta nu-nvaţă să depăşească tăceri.
Urci şi cobori în lumi diferite,
Te îneci în lacrimi, în dor, în priviri, în cuvinte…
Dar rămâi în lumină şi-ţi dai seama că…
Iubirea ţine pasul cu tine
Şi te strânge în braţe când vrei să renunţi.

Mulţumirea adusă părinţilor e taină sfântă.
Închin cuvinte în numele lor
Şi gust viaţa aşa cum este ea.

foto 5

Published in: on August 6, 2015 at 1:22 pm  Comments (11)  
Tags: , , , ,

Când timpul ne-a ţinut aproape


Când timpul ne-a ţinut aproape

Au fost clipe când nu eram aici,
Mă ascundeam în anotimpuri
Şi visam la mai bine.
Mi-am deschis sufletul în faţa cuvintelor,
Tu treceai pe lângă mine şi m-auzeai citind.
Mă opream şi-mi suflam peste răni
Tu te-ntrebai ce e cu mine…
Mă distanţam când mă pierdeam în zile
Îmi deznodai fundele tăcerii
Şi lăsai cuvintele să curgă din mine.
Dorul îmi traversa corpul cu fiecare atingere
În minutele în care iubirea îşi ştergea chipul
Cu o petală de crin.
Am lăsat zilele să treacă pe lângă noi
Şi ne-am regăsit ţinându-ne de mână,
După încă un an.

foto 4

Published in: on July 16, 2015 at 9:00 am  Comments (13)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: