Balada studentului înfrigurat

Balada studentului înfrigurat 

Trece o oră,
trec chiar trei
şi vorbesc din nou cu ai mei…
-Înveţi ? Sau acum te iei?
-Mami, am un caiet plin
parcă-i un ceai de pelin
e amar timpul aici…
Te ascult, tu ce mai zici?
-Păi să vezi,
n-am ce să zic..
pe la tine e tot frig?
-Da, mami, am îngheţat
vine frigu’ pe sub pat,
stau cu pătura pe mine
răcoarea se simte bine.
Ce să îţi mai spun acum?
Am clasificări, o mie
ştii ce-i aia strategie??
Este o concretizare,
ansamblu, determinare…
Dacă ştii cum merge planul,
uite aşa îţi curge banul !
Acţiunea prespune,
tactica ce firma-şi pune
adaptându-şi permanenţa,
mediul schimbă existenţa.
Dacă ai organizare,
firma capătă picioare!
Dacă eşti şi motivat,
totul e realizat!
-Of, copile, să-nţelegi
dacă ai ce să alegi
poate faci un rezumat
la tot ce ai învăţat.
-Mami, nu e ca-n poveşti
scrii, rezolvi, aşa trăieşti.
Sunt metode de probleme,
mai apar vreo două scheme…
Teorii şi obiective
sunt urâte, sunt captive.
Dar acum o să repet
în paşi mici, încet-încet.
Te mai sun din când în când…
Voi citi acum în gând
cursurile astea seci
infinite şi tot reci.
-Copil, mami e cu tine,
te pupă şi te susţine !

Când dorul schimbă timpul în şoapte…

Când dorul schimbă timpul în şoapte… 

De ce oamenilor li se face dor,
când lumina fericirii se stinge
şi rămâne întunericul plin de întrebări?
Pentru că în camera răcoroasă cu amintiri
arde focul iluziilor
care încearcă să încălzească
în gol,
timpul ce stă aşezat pe canapea.

Cămaşa iubirii

Cămaşa iubirii 

Într-o zi caldă
umblai dezbrăcat pe o stradă,
în timp ce te însoţea o ploaie rece de vară…
Te-am văzut şi te-am îmbrăcat cu o cămaşă,
ai primit-o zâmbind,
dar nu ştiai că nasture aveam să-i fiu.
S-a lipit de tine,
ai tras de ea
şi eu am căzut pe podea…
M-ai luat,
m-ai ascuns în buzunar
şi mă porţi zi de zi la pieptul tău…
Te-ai dezbrăcat de cuvinte
şi te-ai îmbrăcat în poezii,
niciuna nu-ţi ţine de cald…
vei îngheţa de dor…
Coase-mă, dar nu în alte culori
şi poart-o !
Căci ea,
n-a fost să fie decât cămaşa iubirii,
iar eu,
un zâmbet de nasture !

D de la …

D de la … 

Distanţa despică două
dintre dimineţile dispărute
dinainte de drama destinului delimitat dincolo de dăruire…
De ce delirul dulce de durere dilată
dungi din desenul descoperit
de drumul dintre două dorinţe ?
Depărtarea dezmorţită distruge
dicţionarul desprins din dansul de dor.
Destinaţia delimitează dirijarea
discretă de discuţiile delicate, dezvelind dilemele.

Da, dragule…
D., doreşte definiţia dragostei !

Spune-mi, te ascult !

Spune-mi, te ascult ! 

Mi-am pregătit cerceii
mă aşteaptă,
vor să fie împreună
îi port cu drag.
Sunt argintii
şi îi iubesc.

Îţi mai scriu doar câteva cuvinte,
fără să-ţi şoptesc
de-ale iubirii.
Tu nu vrei să vezi,
ţi-e teamă să nu citeşti greşit,
aşa cum eu nu-ţi vorbesc,
de teamă să nu uit vreun cuvânt
pe melodia tăcerii tale.

Dar tu,
vorbeşte-mi
cât timp eu mă pregătesc să plec…

Mă aşteaptă trenul cu vise,
voi merge să culeg stele pentru tine…
Dar nu pe toate…
doar câteva,
să ne încălzească puţin câte puţin,
cât timp vom trăi…

Sunt gata.
Aaa nu,
am uitat eşarfa !
Spune-mi , tu…
pe care să o port
pe cea care şterge lacrimi sau pe cea care ascunde emoţia ?

Draga mea mămică

Draga mea mămică,

Încă un an…
Încă un an în care timpul
A înfăşurat cu răbdare
trecerea lui prin viaţa ta.
Rând pe rând, se scurg clipele…
lăsând în urma lor amintiri,
cele mai frumoase amintiri.
Mi-e dor de copilărie,
mi-e dor
şi tare aş fi vrut să te văd
cum m-ai strâns în braţe pentru prima dată…
mi-ar fi plăcut să-ţi simt bătăile inimii
şi emoţia din priviri.
Eşti gingaşă,
te gândeşti la mine minut după minut,
fiecare îmbrăţişare de-a ta,
mă face să mă simt puternică.
Vocea ta suava prelinge linişte în sufletul meu
şi e minunat să te ascult!
Aş vrea să-ţi cad în genunchi
şi să-mi cer iertare pentru fiecare vorbă
ce a făcut să te doară atunci când buzele mele
au rostit vorbe fără ca eu să le dau voie.
Mi-aş fi dorit să tipăresc cuvintele pe stele
să apară în noapte şi tu să le zăreşti
cum stau scrise doar pentru tine…
dar cum soarele şterge orice urmă de întuneric
m-am gândit să le iau
şi să le-nfăşor în speranţe,
speranţe divine cu oglindiri luminoase,
pentru doi ochi albaştri !
Să nu lăcrimezi,
Se vor îndeplini !
Acum,
Sărută-mi fruntea,
atinge-mă cu mâinile tale calde,
ce-mi cunosc chipul,
iar eu ţi le voi încălzi cu sărutări de copil…
Copilul ce te iubeşte şi-ţi mulţumeşte pentru fiecare zi
desprinsă şi aşternută din acest Univers.

Când sufletul meu vorbeşte cu tine…

Când sufletul meu vorbeşte cu tine… 

Ştii că sărutul tău a fost pansamentul inimii mele,
aşezat peste anii ce mi-au răpit copilăria?
Ştii că mângâierea ta, a fost aripa unui înger,
ce mi-a alinat durerea purtată în suflet?
Ştii că zâmbetul tău a fost bucuria,
simţită şi astăzi în adâncul sufletului meu?
Ştii că doar cuvintele tale sunt stele aprinse
în Universul scrierilor mele ?
Ştii că vocea ta e dulceaţa şoaptelor
ce mă linişteşte de zgomotul lumii?
Ştii că visul tău a fost răspunsul aşteptat
al viselor mele?
Ştii că privirea ta mi-a sorbit din dorinţe
şi m-a lăsat să te ating?
Ştii că paşii tăi i-am numărat
ca să ştiu că secundele pot fi paşi de iubire?
Ştii că îmbrăţişarea ta a fost cea mai frumoasă călătorie
printre norii sfioşi şi zâmbitori?
Ştii că sensibilitatea ta a sensibilizat fiecare vers
pe care l-am scris, gândindu-mă la tine?
Ştii că depărtarea va fi umbra tuturor copacilor
aplecaţi şi zdrobiţi în picături şterse de ploaie?

Mi-e teamă,
căci uneori vei plânge,
dar vreau să ştii că nu voi lăsa să curgă lacrimile tale
triste şi întrebătoare,
ţi le voi şterge cu răbdarea rugăciunilor mele;
iar palmele tale,
ţi le voi unge cu balsamul trandafirului,
crescut ca rod al dragostei noastre!

…ştii,
Oare când vei şti,
Că am scris mult prea devreme sau poate mult prea târziu ?!