𝓢𝓮 𝓼𝓹𝓾𝓷𝓮 𝓬𝓪̆ 𝓽𝓲𝓶𝓹𝓾𝓵 đ“żđ“˛đ“ˇđ“­đ“Žđ“Źđ“ŞĚ†…


Se spune că timpul vindecă, dar timpul cui? Ne lăsăm cuprinși în mrejele fiecărei zile, ne lăsăm distrași de activități, dar de fapt dacă stăm puțin cu noi și privim în ansamblu, timpul prezent nu face decât să ne separe, pe noi de noi, pe noi de trecut, pe noi de alte persoane. Și cum ne vindecă timpul de fapt?

Într-adevăr există un timp care vindecă și un timp care rănește. Suntem o aglomerație de sentimente. Răbufniri în etape.

Construim și distrugem. Culegem și risipim. Dar e ceva care rămâne suspendat, de fapt e tot acel timp care doare cel mai tare. Timpul acesta nu este altul decât dorul.

Eram convinsă că timpul vindecă, priveam cu certitudine viitorul, prezentul nu e decât o furnicătură care se lasă rostogolită ĂŽn noapte și peste ea vine altă zi. Și tot așa…

Sunt trăiri pe care oricât ne dorim să le numim, nu găsim cuvinte. Cred că melancolia are propriul dicționar. Întrebările apar, în timp ce răspunsurile se pierd.

Unde am ajuns?

Noi suntem oamenii pe care îi iubim și pe care i-am avut mereu aproape, dar când aceștia se pierd pe undeva cine mai suntem? Suntem cine?

Vreau să îmbrățișez timpul care vindecă în scris, în cuvinte, în prietenie și în alegeri.

Din nou…

Published in: on July 26, 2021 at 10:04 pm  Leave a Comment  
Tags: , ,

Liliac de Mai


Mi-am schimbat privirea doar când te-am zărit,
Revederea a fost de neĂŽnlocuit.
Te cuprinde Venus, te cuprind și eu.
Liliac de Mai, miroși a Dumnezeu!

În flori liliachii m-am regăsit asiduu
Stăteam cu ochii-nchiși, mă mângâiai și tu.
Emoțiile-mi curg, în lacrimi, tu le prinzi
C-o floare mă atingi, când mă-ntristez, mă simți.

O, floarea mea de mai cu emoții-n grai
Pot să-ți povestesc tot ce retrăiesc?


M-am abătut puțin din visurile mele,
Mi-am murdărit și rochia în praful nins de stele,
Pantofii violet îi port cu aceeași gingășie,
Gândind să reușesc și bine să îmi fie.

Pe brațe-mi presar florile tale,
Flori de liliac să capăt culoare,
Mi-e dor de emoții, altfel de cuvinte,
De dulceața versului ce-mi zbura prin minte.

Parfumul tău de mai mă liniștește-n timp
Visez cu ochii-nchiși. M-alint!

O, floare de mai, tu îmi spui povești
Când nu ești cu mine, oare cui zâmbești?

Published in: on May 23, 2021 at 2:02 pm  Comments (1)  
Tags: , , ,

𝑃𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑎𝑟𝑎-𝑛 𝑠𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢


𝐷𝑖𝑛 𝑚𝑢𝑛𝑡̦𝑖, 𝑑𝑖𝑛 𝑎𝑝𝑒 𝑠̦𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑣𝑎𝑙𝑒
𝑃𝑖𝑐𝑡𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑎𝑟𝑎-𝑛 𝑧𝑜𝑟𝑖
𝑉𝑒𝑟𝑑𝑒𝑙𝑒 𝑎𝑙𝑢𝑛𝑒𝑐𝑎̆-𝑛 𝑝𝑎̆𝑑𝑢𝑟𝑒,
𝐼𝑎𝑟 𝑖̂𝑛 𝑔𝑟𝑎̆𝑑𝑖𝑛𝑖 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑎̆-𝑛 𝑐𝑢𝑙𝑜𝑟𝑖.

𝑀𝑎̆-𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑖𝑛𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑣𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑙𝑜𝑟
𝐷𝑒-𝑢𝑛 𝑔𝑎𝑙𝑏𝑒𝑛 𝑖̂𝑛𝑑𝑢𝑖𝑜𝑠̦𝑎̆𝑡𝑜𝑟,
𝑆𝑢𝑛𝑡 𝑓𝑙𝑜𝑟𝑖 𝑐𝑒 𝑝𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎̆ 𝑝𝑎̆𝑙𝑎̆𝑟𝑖𝑖,
𝑆𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑎̆𝑝𝑎̆𝑑𝑖𝑖.

𝐷𝑖𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑠𝑡𝑎̆-𝑛 𝑙𝑜𝑐
𝐹𝑙𝑜𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑠𝑐 𝑐𝑢 𝑔𝑖𝑛𝑔𝑎̆𝑠̦𝑖𝑒,
𝐼̂𝑛 𝑝𝑜𝑚𝑖, 𝑔𝑟𝑎̆𝑑𝑖𝑛𝑖 𝑠̦𝑖 𝑐ℎ𝑖𝑎𝑟 𝑠̦𝑖-𝑛 𝑐𝑎𝑠𝑒
𝐶𝑟𝑒𝑠𝑐 𝑓𝑙𝑜𝑟𝑖 𝑐𝑢𝑠𝑢𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑜 𝑖𝑒.

𝐼̂𝑛 𝑠𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢 𝑚𝑖𝑟𝑜𝑎𝑠𝑒-𝑎 𝑣𝑖𝑎𝑡̦𝑎̆
𝑀𝑖𝑟𝑜𝑎𝑠𝑒-𝑎 𝑓𝑙𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑖𝑙𝑖𝑎𝑐
𝑆𝑐𝑎̆𝑙𝑑𝑎𝑡𝑒-𝑛 𝑠𝑜𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑑𝑖𝑚𝑖𝑛𝑒𝑎𝑡̦𝑎̆
𝐴𝑙𝑏𝑖𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑒𝑠𝑐 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑎𝑔.

𝐼̂𝑛 𝑠𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢, 𝑐𝑒𝑟𝑢𝑙 𝑠𝑒𝑛𝑖𝑛,
𝐸 𝑐𝑎𝑡𝑖𝑓𝑒𝑎 𝑖̂𝑛𝑚𝑖𝑟𝑒𝑠𝑚𝑎𝑡𝑎̆.
𝐷𝑒𝑠𝑐ℎ𝑖𝑧𝑖 𝑓𝑒𝑟𝑒𝑠𝑡𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑠̦𝑖-𝑎𝑠𝑐𝑢𝑙𝑡̦𝑖,
𝐶𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑝𝑎̆𝑠𝑎̆𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑑𝑎𝑡𝑎̆.

𝐼̂𝑛 𝑐𝑎𝑠𝑒, 𝑠𝑜𝑎𝑟𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑒-𝑜𝑝𝑟𝑒𝑠̦𝑡𝑒
𝑆̦𝑖 𝑝𝑎𝑟𝑐𝑎̆ 𝑡𝑜𝑎𝑟𝑐𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑒𝑟𝑖,
𝑅𝑒𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖 𝑠̦𝑖 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑡𝑒 𝑔𝑎̆𝑠̦𝑒𝑠̦𝑡𝑒,
𝐶𝑢 𝑓𝑙𝑜𝑟𝑖, 𝑐𝑢𝑣𝑖𝑛𝑡𝑒, 𝑚𝑎̂𝑛𝑔𝑎̂𝑖𝑒𝑟𝑖.

𝐼̂𝑛 𝑚𝑢𝑛𝑡̦𝑖, 𝑝𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑠𝑡𝑒, 𝑐𝑎̆𝑝𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒.
𝐶𝑜𝑝𝑎𝑐𝑖𝑖 𝑖̂𝑛𝑎𝑙𝑡̦𝑖 𝑛𝑒-𝑎𝑑𝑎̆𝑝𝑜𝑠𝑡𝑒𝑠𝑐.
𝑃𝑟𝑖𝑣𝑒𝑠𝑐 𝑖̂𝑛 𝑧𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑢 𝑎𝑟𝑑𝑜𝑎𝑟𝑒,
𝐼̂𝑛 𝑠𝑎𝑡𝑢𝑙 𝑚𝑒𝑢 𝑠𝑖𝑚𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑒𝑠𝑐.

@Valea Doftanei

Published in: on May 10, 2021 at 2:08 pm  Comments (1)  
Tags: , , ,

𝑽𝒓𝒆𝒂𝒖 𝒔𝒂̆ 𝒎𝒊𝒓𝒐𝒔 𝒂 đ’‡đ’†đ’“đ’Šđ’„đ’Šđ’“đ’†


𝑉𝑟𝑒𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑖𝑟𝑜𝑠 𝑎 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑒

𝐶𝑎 𝑝𝑙𝑜𝑎𝑖𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑎𝑑𝑒 𝑝𝑒 𝑓𝑟𝑢𝑛𝑧𝑎 𝑑𝑒 𝑠𝑡𝑒𝑗𝑎𝑟,
𝐶𝑎 𝑚𝑖𝑟𝑖𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑒𝑟𝑔 𝑑𝑒 𝑚𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑎𝑟,
𝐶𝑎 𝑓𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑐𝑒-𝑠̦𝑖 𝑑𝑒𝑠𝑓𝑎𝑐𝑒 𝑝𝑒𝑡𝑎𝑙𝑒𝑙𝑒 𝑧𝑎̂𝑚𝑏𝑖𝑛𝑑,
𝐶𝑎 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑐𝑒-𝑠̦𝑖 𝑟𝑒𝑣𝑎𝑟𝑠𝑎̆ 𝑧𝑖𝑙𝑒𝑙𝑒 𝑖̂𝑛 𝑎𝑛𝑜𝑡𝑖𝑚𝑝.

𝑉𝑟𝑒𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑖𝑟𝑜𝑠 𝑎 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑒

𝐶𝑎 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑜𝑗𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑠𝑖𝑚𝑝𝑙𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖,
𝐶𝑎 𝑝𝑎̆𝑠𝑎̆𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑒 𝑖̂𝑛𝑎𝑙𝑡̦𝑎̆ 𝑖𝑚𝑛𝑢𝑟𝑖 𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖,
𝐶𝑎 𝑛𝑢𝑎𝑛𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑒 𝑠𝑒 𝑟𝑒𝑣𝑎𝑟𝑠𝑎̆-𝑛 𝑐𝑢𝑟𝑐𝑢𝑏𝑒𝑢,
𝐶𝑎 𝑖𝑛𝑖𝑚𝑎 𝑐𝑒 𝑏𝑎𝑡𝑒-𝑛 𝑟𝑢𝑔𝑎̆𝑐𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑐𝑎̆𝑡𝑟𝑒 𝐷𝑢𝑚𝑛𝑒𝑧𝑒𝑢.

𝑉𝑟𝑒𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑖𝑟𝑜𝑠 𝑎 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑒

𝐶𝑎 𝑙𝑎𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑚𝑏𝑟𝑎̆𝑡̦𝑖𝑠̦𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑖,
𝐶𝑎 𝑠𝑜𝑎𝑟𝑡𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒 𝑖̂𝑚𝑝𝑜𝑡𝑟𝑖𝑣𝑒𝑠̦𝑡𝑒 𝑚𝑜𝑟𝑡̦𝑖𝑖,
𝐶𝑢𝑚 𝑣𝑎𝑟𝑎 𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑖𝑟𝑜𝑠 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑑𝑎𝑓𝑖𝑟𝑖,
𝐶𝑎 𝑎𝑒𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑙 𝑖𝑛𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖.

𝑉𝑟𝑒𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑖𝑟𝑜𝑠 𝑎 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑒

𝐶𝑎 𝑚𝑎̂𝑖𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑔𝑖𝑛𝑔𝑎𝑠̦𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑖,
𝐶𝑎 𝑝𝑎𝑔𝑖𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑒𝑧𝑖𝑖,
𝐶𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑎𝑟𝑎 𝑐𝑢 𝑚𝑖𝑟𝑜𝑠 𝑑𝑒 𝑓𝑙𝑜𝑟𝑖
𝐶𝑎 𝑎𝑟𝑡𝑎 𝑎𝑠̦𝑡𝑒𝑟𝑛𝑢𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑐𝑢𝑙𝑜𝑟𝑖.

𝑉𝑟𝑒𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑖𝑟𝑜𝑠 𝑎 𝑓𝑒𝑟𝑖𝑐𝑖𝑟𝑒,
𝐴 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑒,
𝐸𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑖,
𝑅𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠̦𝑡𝑖𝑛𝑡̦𝑎̆
,
𝐴 𝑖𝑢𝑏𝑖𝑟𝑒.

Published in: on March 18, 2021 at 2:58 pm  Comments (3)  
Tags: , , , ,

𝓞𝓬𝓱𝓲𝓲 𝓿𝓲𝓸𝓵𝓮𝓽 𝓪𝓲 đ“˝đ“¸đ“Şđ“śđ“ˇđ“Žđ“˛


𝓞𝓬𝓱𝓲𝓲 𝓿𝓲𝓸𝓵𝓮𝓽 𝓪𝓲 𝓽𝓸𝓪𝓶𝓷𝓮𝓲
𝓢𝓾𝓷𝓽 𝓬𝓾 𝓶𝓲𝓷𝓮,
𝓟𝓪̆𝓼𝓪̆𝓻𝓲𝓵𝓮-𝓸𝓭𝓪𝓽𝓪̆-𝓷 𝔃𝓫𝓸𝓻
𝓢𝓮-𝓷𝓪𝓵𝓽̦𝓪̆ 𝓬𝓪̆𝓽𝓻𝓮 𝓽𝓲𝓷𝓮.

𝓣𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪̆ 𝓬𝓾 𝓪𝓻𝓸𝓶𝓪̆ 𝓭𝓮 𝓬𝓪𝓯𝓮𝓪
𝓘̂𝓷 𝓹𝓮𝓻𝓭𝓮𝓪𝓾𝓪 𝓷𝓸𝓻𝓲𝓵𝓸𝓻.
𝓣𝓲𝓶𝓹 𝓭𝓮 𝓬𝓪𝓽𝓲𝓯𝓮𝓪,
𝓒𝓾 𝓷𝓾𝓶𝓮 𝓭𝓮 𝓼𝓽𝓮𝓪.

𝓟𝓮 𝓼𝓹𝓪𝓽𝓮𝓵𝓮 𝓮𝓶𝓸𝓽̦𝓲𝓮𝓲,
𝓤𝓻𝓬𝓪̆ 𝓸 𝓿𝓲𝓸𝓪𝓻𝓪̆
𝓣𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪̆ 𝓿𝓲𝓸𝓵𝓮𝓽
𝓐𝓬𝓸𝓻𝓭𝓾𝓻𝓲 𝓭𝓮 𝓼𝓮𝓪𝓻𝓪̆.

𝓓𝓻𝓾𝓶 𝓭𝓮 𝓯𝓸𝓼̦𝓷𝓮𝓽,
𝓒𝓾𝓿𝓲𝓷𝓽𝓮-𝓷 𝓬𝓾𝓵𝓸𝓪𝓻𝓮
𝓕𝓸𝓲 𝓪𝓾𝓻𝓲𝓲,
𝓣𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪 𝓻𝓪̆𝓼𝓪𝓻𝓮.

𝓩𝓲 𝓭𝓮 𝓼𝓬𝓻𝓲𝓼.
𝓕𝓻𝓾𝓷𝔃𝓮-𝓷 𝓬𝓾𝓿𝓲𝓷𝓽𝓮,
𝓒𝓪̂𝓷𝓽𝓪̆-𝓷 𝓽𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪
𝓩𝓲𝓵𝓮𝓵𝓸𝓻 𝓼𝓯𝓲𝓷𝓽𝓮.

𝓟𝓸𝓯𝓽𝓪̆ 𝓭𝓮 𝓭𝓾𝓵𝓬𝓮,
𝓣𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪̆ 𝓪𝓾𝓻𝓲𝓮
𝓕𝓻𝓾𝓷𝔃𝓮 𝓭𝓮 𝔃𝓪𝓱𝓪̆𝓻,
𝓣𝓲𝓶𝓹 𝓹𝓮 𝓱𝓪̂𝓻𝓽𝓲𝓮.

𝓘̂𝓷 𝓸𝓬𝓱𝓲𝓲 𝓶𝓮𝓲,
𝓣𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪 𝓮 𝓪𝓻𝓽𝓪̆.
𝓟𝓻𝓲𝓿𝓮𝓼̦𝓽𝓲 𝓲̂𝓷 𝓸𝓬𝓱𝓲𝓲 𝓮𝓲,
𝓣𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪 𝓽𝓮 𝓲𝓪𝓻𝓽𝓪̆.

𝓛𝓾𝓶𝓲𝓷𝓪 𝓭𝓲𝓷 𝓿𝓲𝓼𝓮
𝓣𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪̆ 𝓼̦𝓲 𝓬𝓪̂𝓷𝓽𝓮𝓬,
𝓜𝓪̆ 𝓲̂𝓷𝓬𝓻𝓮𝓭 𝓲̂𝓷 𝓽𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪̆,
𝓒𝓪̂𝓷𝓭 𝓽𝓲𝓶𝓹𝓾-𝓲 𝓪𝓭𝓾𝓵𝓶𝓮𝓬.

𝓒𝓪̂𝓽𝓮 𝓭𝓸𝓻𝓲𝓷𝓽̦𝓮,
𝓜𝓪̆ 𝓹𝓻𝓲𝓷𝓭 𝓭𝓮 𝓵𝓪 𝓾𝓻𝓶𝓪̆…
𝓒𝓪̂𝓷𝓭 𝓾𝓻𝓶𝓪 𝓽̦𝓲-𝓮 𝓣𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪̆
𝓒𝓪̂𝓷𝓭 𝓣𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪 𝓶𝓲-𝓮 𝓾𝓶𝓫𝓻𝓪̆.

𝓟𝓵𝓪̆𝓬𝓲𝓷𝓽𝓪̆ 𝓬𝓾 𝓿𝓲𝓼𝓮,
𝓜𝓮𝓻𝓮𝓵𝓮 𝓼𝓮 𝓬𝓸𝓬.
𝓣𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪-𝓶𝓹𝓪𝓻𝓽𝓮 𝓭𝓪𝓻𝓾𝓻𝓲,
𝓐𝓻𝓽𝓪 𝓷𝓾 𝓼𝓽𝓪̆-𝓷 𝓵𝓸𝓬.

𝓒𝓾𝓿𝓲𝓷𝓽𝓮 𝓹𝓮 𝓻𝓸𝓾𝓪̆,
𝓞𝓬𝓽𝓸𝓶𝓫𝓻𝓲𝓮-𝓷 𝓹𝓪𝓼̦𝓲,
𝓣𝓸𝓪𝓶𝓷𝓪̆-𝓷 𝓼𝓲𝓵𝓪𝓫𝓮
𝓟𝓸𝓮𝓶𝓾𝓵 𝓬𝓾𝓲 𝓵𝓪𝓼̦𝓲?

Published in: on October 26, 2020 at 5:09 pm  Comments (4)  
Tags: , , , ,

Când timpul respiră prin vocea mamei


Privire blândă
Parfumul florilor de iasomie
Mamă, te strig
Când cad și mă împiedic
Și-mi mângâi tu obrazul, mie.

Voce suavă,
Cântecul pescărușilor sidefați,
Îi cânți nepotului în taină,
Îl mângâi, îl săruți pe creștet
V-alintați.

Mama mea bună,
Iubire Îngerească,
De ce vrea timpul ăsta se tot grăbească?

Mamă,
Mai știi cum alergam în rochiile-n care
Le croșetai cu dragoste și cu răbdare?

Mamă,
În brațe-ți strângi nepotul,
Iubirea-i diafană,
Acum înțeleg multe,
Acum sunt și eu mamă.

Published in: on January 9, 2020 at 8:59 pm  Comments (2)  

Cel mai frumos poem


A fost un an ca o poveste
A apărut steluța noastră
Speranța zilelor ne este
Cea mai frumoasă.

Zile tot mai aglomerate, dar pline de bucurie și zâmbete de copil. Poeme stinse în minte, prelinse pe hârtii și uitate-n notițele din telefon. Cel mai frumos poem pe care l-am scris, a apărut odată cu florile de liliac, de atunci îl miros în fiecare zi, parfumează fiecare clipă din viața noastră, e poemul pe care-l privesc zilnic în ochi și realizez că timpul ne mângâie cu drăgălășenie.

A fost un an darnic cu noi, un an al bucuriei, o experiență nouă și o binecuvântare! Îți mulțumim, 2019, pentru cel mai frumos Dar de la Dumnezeu!

La mulți ani, oameni frumoși, un 2020, cu zâmbete, bucurii și sănătate! La cât mai multe gânduri bune, inspirație și poeme!

P.S. El este Matei. ❤️

Published in: on December 31, 2019 at 10:05 pm  Comments (18)  

Aeroportul gândurilor mele


Aterizarea

Simțeam cum inima-mi era nerăbdătoare
Să îmbrățișeze și să adăpostească
în toate cele patru camere pe cea mai frumoasă steluță.
Pentru prima dată mi-am atașat masca de oxigen…
am fost ajutată,
mereu m-am întrebat oare cum aș proceda?
Singură la peste 10 000 metri altitudine
aveam zâmbetul pe buze și puteam să glumesc.
Pe jumătate amorțită,
emoțiile mă acaparau în povestea pe care
nu o voi uita niciodată.
Pe buzele cuvintelor timpul aștepta.
În zbor, toate particulele de lumină
ĂŽmi fulgerau privirea.
Discutam.
Eram timorată.
Îmi așteptam speranța,
iar speranța aștepta să mă cunoască.
Într-o după-amiază liliachie
ziua a fost conturată de cel mai frumos parfum.
“Savarina mea”, te-am alintat pentru prima dată
Erai mic, plăpând și miroseai a iubire.
Ochii-ți erau două steluțe
care pâlpâiau când ai făcut cunoștință cu lumea de aici.
Îți admiram gurița ca pe o căpșunică de cuvânt.
Ne-am intersectat pentru prima dată în același timp.
Turbulențele nici de data aceasta nu m-au ocolit.
Mă temeam de atâta fericire
Și îmbrățișam iubirea, mi-era si(n)gura alinare.
Mi-am atașat bucuroasă centura pentru aterizare
Și așteptam să ating și să mă plec la picioarele Pământului,
Dar nu înainte de a-i mulțumi
celui mai de ĂŽncredere pilot cu zboruri active,
o doamnă cu mâini de aur,
un om.
A fost cel mai frumos zbor din viața mea.
Te-am așteptat cu nerăbdare, cu speranță și
ĂŽn fiecare zi cu și mai multă emoție…
Trebuia să zbor și singură cumva…
Un altfel de zbor.

Published in: on October 25, 2019 at 9:33 pm  Leave a Comment  
Tags: , , , , ,

Aeroportul gândurilor mele


 

-Îmbarcarea-

Nori denși plutesc deasupra orașului,
Alerg timorată spre Îmbarcare,
Un tunel care pare să nu se mai termine parcă-mi electrocutează toate simțurile.
Stropi imenși de ploaie ĂŽmi lovesc fața…
Mă simt atât de singură, fără tine, iubitule
Dar ĂŽn același timp ĂŽnconjurată de toată dragostea pe care o port ĂŽn pântec…
Lumea mă privește și nu ĂŽnțelege ce-i cu mine…
Dar totul este atât de evident.
Un zbor pe care trebuie să-l parcurg doar eu.
Îmi ocup locul și nu sunt sigură care e locul potrivit într-o astfel de nou-născută-navă,
dar cineva care urmează să îmi facă cunoștință cu cea mai frumoasă steluță,
mă încurajează și-mi face cu ochiul.
Sunt pe mâini bune,
cu toate că mâinile mele tremură fără oprire
încercând să prindă centura de siguranță.
Un, doi, trei, am decolat.
Închid ochii și rog toți ĂŽngerii să fie cu mine…
Pe tine te-am lăsat În aeroport,
m-ai condus și mi-ai sărutat gândurile neĂŽncetat…
Ne-am înălțat,
am numărat șaisprezece ore, la al treilea minut imediat după,
am zărit cea mai frumoasă stea care cobora pe Pământ.
Sunt fascinată,
Îmi aștept cuvintele pentru aterizare…

Published in: on April 24, 2019 at 6:50 pm  Comments (2)  
Tags: , , , ,

Aeroportul gândurilor mele


-Pregătirea pentru zbor-

Sunt În aeroportul gândurilor mele,
Acolo unde ĂŽn majoritatea timpului,
Toate temerile mele decolează.
Aștept următorul zbor.
Avionul se pregătește,
Dar Încă nu-l zăresc.
Mă foiesc în propria-mi voință de a zâmbi,
Dar în corp îmi tresaltă toate emoțiile,
E din nou joaca timpului cu mine.
Mă zbat, mă ridic, privesc În neant,
Mă agit și mă pierd.
Oare zborul acesta este unul bun?
Dintre toate călătoriile pe care le-am făcut,
Acum trebuie să zbor singură,
Și știu, dragul meu, ne întâlnim acolo,
Mă susții,
Dar eu trebuie să traversez un întreg ocean de emoții și temeri
Ca să ajung la tine.
Deși pe bilet apare doar numele meu,
Totuși, nu sunt singură,
Am avut darul să am în grijă Universul nostru…
Misiunea mea este să-l aduc în brațele tale,
Și nu știu de data aceasta,
În fața cărei culori ale cerului voi fi expusă.
Mi te chem și te rog să-mi dai aripa ta,
Ochii-ți verzi și iubirea
Sunt salvarea mea…

Published in: on March 21, 2019 at 9:29 pm  Leave a Comment  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: