Te caut

Te caut

Uite-mă cum m-am pierdut,
Cum strigătul asurzitor al zilelor mă doboară,
Sunt neputincioasă în faţa mea…
Mă tem că mi-am uitat sufletul deschis
În timp ce păsările flămânde ciuguleau din fărâmele speranţelor
Pe care voiam să le păstrez pentru acum,
Pentru mine, pentru tine, pentru noi,
Pentru timpul ăsta care uită să-mi spună ce să fac…
Pentru că inima tace şi toate emoţiile vorbesc în locul ei.
Pentru că toate gândurile se blochează-n intersecţii.

Pentru că n-am ce să mai adaug,
Sărut mâna caldă a poeziei
Care mă priveşte, îmi mângâie obrazul
Şi tace ca un copil matur.

Când timpul ne-a ţinut aproape

Când timpul ne-a ţinut aproape

Au fost clipe când nu eram aici,
Mă ascundeam în anotimpuri
Şi visam la mai bine.
Mi-am deschis sufletul în faţa cuvintelor,
Tu treceai pe lângă mine şi m-auzeai citind.
Mă opream şi-mi suflam peste răni
Tu te-ntrebai ce e cu mine…
Mă distanţam când mă pierdeam în zile
Îmi deznodai fundele tăcerii
Şi lăsai cuvintele să curgă din mine.
Dorul îmi traversa corpul cu fiecare atingere
În minutele în care iubirea îşi ştergea chipul
Cu o petală de crin.
Am lăsat zilele să treacă pe lângă noi
Şi ne-am regăsit ţinându-ne de mână,
După încă un an.

Mâna iubirii

Mâna iubirii

Mâna iubirii era caldă
Când dragostea noastră
Punea sângele-n mişcare.

Mâna iubirii strângea suferinţele-n pumn,
Număra bucuriile pe degete
Şi purta fericirea ca brăţară.

Mâna iubirii stătea în buzunar
Când se temea să te-atingă.

Mâna iubirii amorţea sub soare,
Presărând bobocilor de trandafir, culoare.

Mâna iubirii fericea obrăjorii lui,
Reuşea să calmeze durerea
Şi s-o ascundă prin vene.

Mâna iubirii se zărea din mulţime,
Mâna iubirii eram noi.