Marea iubeşte trandafirii

Marea iubeşte trandafirii

Culoare într-o iarnă gri,
un gri cu dorinţe
…şi aşteptare,
Albastru în zare !
Fotografiile vechi vorbeau
despre ea,
o lacrimă prelinsă pe obrazul drept
de catifea verde,
o mare imensă cu gust sărat,
dar cu suflet dulce.
Mi-am strâns visele în pumn,
am închis ochii
şi le-am transformat în imagini.
Aşteptam să o revăd…
…melancolie,
Marea s-a născut dintr-o mare speranţă
strecurată din marea dragoste
şi din marele dor.
Valurile dansau pe-o simplă melodie…
M-am apropiat,
mi-am dezbrăcat sufletul de lacrimi,
le-am lăsat la ţărm
şi am stat de vorba cu marea.
Câte ne-am mai spus !
…minutele erau împotriva noastră,
m-am aplecat
şi am îmbrăţişat-o,
câteva scoici m-au condus spre ieşire,
obosise,
dar un pescăruş timid mi-a şoptit că…
Marea iubeşte trandafirii.

Sufletelor

Sufletelor,

Lumina vine din întreg Universul,
care se revarsă cu linişte în inimile fiecărui om.
Zâmbiţi şi bucuraţi-vă !
Gândurile să vă fie strălucite…
Gustaţi din dulceaţa clipelor lăsate ca mesaj în această viaţă
şi veţi simţi aroma dorinţelor ce vi se vor îndeplini !
Răbdarea să fie taina fiecărei aşteptări,
Iar dragostea, răspunsul întrebărilor ce vă vor întâmpina!

Crăciun fericit si un An Nou, cu multe bucurii! ★♥

Iarna cu stele de argint…

Iarna cu stele de argint… 

Se plimbă timpul, se roteşte…
Fulgii timizi se prind în joc
E vremea sfintelor colinde
Ce le-ascultăm din loc în loc…

În zile reci de iarnă blândă
Soarele nu o să se-ascundă…
Simţim căldură sufletească!
Zâmbet din ceata îngerească…

În coşuleţul din cămară
Am strâns miros de primăvară,
Cu gândul meu îl voi trimite,
Pe drumurile mult albite…

Scrisori de dor, poveşti nescrise
Au apărut în mintea mea,
Şi parcă aş scrie cu magia,
Desprinsă dintr-un fulg de nea…

S-a inserat pe la ferestre,
Tu îmi vorbeşti, eu te alint…
În suflet ard visele noastre,
Se-aprind ca stelele de-argint.

E timpul să te ţin de mână,
Să scutur şoapte de iubire,
Brad, cetină… tresar, iubite!
Ninge din nou cu fericire…

Dulceaţa stelelor din cer,
E un sărut trimis de tine,
Iubitule, te chem şi-ţi spun:
Mai stai o iarnă lângă mine !

În tainele visării…

În tainele visării… 

Ochii mei
vorbesc în linişte…
te-au văzut când îmbrăcai noaptea în lumină
cu strălucirea ta,
mister al cerului trimis…
Acum,
nu mai apari,
e iarnă şi iarna îţi soarbe mişcarea,
doar dintr-o suflare…
Sunt departe,
dar te văd în fiecare seară
cum îţi aşezi gândurile printre stele
şi le trimiţi spre mine cu farmecul lor …
Apoi, noaptea pot să te privesc,
mă vezi
şi-mi ştergi lacrimile cu duioşie,
şoptindu-mi că trebuie să pleci…
Luna e doar un vis târziu ce-n zori,
poţi să-l dezlegi…

Sirop amărui în zile de ceaţă…

Sirop amărui în zile de ceaţă… 

Ferestre mari la case mici,
O simplă uşă stă deschisă,
S-a făcut frig şi n-am simţit,
Că-n jocul iernii am fost prinsă.

Aer de zile îmbâcsite,
Strecoară ceaţă şi mult fum…
Dansează-n ritmul unor scrieri,
Ce cad tăcute peste drum.

Şi trec maşini peste cuvinte,
Neobservate sunt lovite,
Târându-se pe maluri sumbre
Din ce în ce mai ameţite…

Se pierd cuvintele din oameni,
Şi mor rugându-ne din mers,
Să le zărim când ne ascund
Orice durere dintr-un vers…

Un sirop amărui ne e pregătit
Îl gustăm zi de zi sau ceas după ceas.
În vise de-l bem şi ne săturăm,
Trezindu-ne ştim că fără el n-avem glas.

Iubim, oftăm, ne bucurăm…
Sau suferim şi ne rugăm,
Ce suntem noi fără cuvinte?
Ce e cuvântul fără om?

Zâmbet trist

Zâmbet trist 

Dragule,
Îţi aminteşti de cutia aurie,
cutia în care noi am început să adunăm vise…
luai fiecare cuvânt,
îl îmbrăcai în catifea albastră
şi făceai bulgari din ele;
se roteau zi după zi, până când
te-ai hotărât să agăţăm fiecare vis pe cer
să ne lumineze nopţile şi să ne încălzească sufletele.
N-au stat lipite,
au început să cadă,
iar palmele noastre
erau mult prea mici în faţa lor…
Câteva le-am prins şi le păstrez în buzunare,
dar privind cerul cu mirare,
unele ne-au închis ochii
şi s-au transformat în priviri.
Ce priviri…
Am continuat să visez cu ochii închişi,
iar ca să mă trezeşti, mi-ai zâmbit;
dar tu nu ştii că ţi-am zărit zâmbetul trist.
Ţi l-am furat şi-l port cu mine…
Recuperează-l!

Prietena mea, noaptea…

Prietena mea, noaptea… 

Noapte eşti dulce,
ţi-am mai spus,
te-aşezi fără să vrei la mine,
ţi-am deschis uşa,
şi mi-e bine.

Mă duc cu gândul mai departe,
Cuvintele mă ţin de mână,
Imi eşti aşa de dragă, noapte…
Tu mă înalţi pe mândra Lună !

Când întunericul din tine,
A izbucnit fără suflare,
Mi-am strâns visele-n pumn,
Ştii bine,
Căci le lăsai fără culoare.

Aprinzi şi stingi,
câte o stea…
Căci ăsta-i rolul tău, acum…
Dar noapte, cum de te-ai gândit,
Să le aprinzi pe al meu drum?

Când somnul bate în fereastră,
Foi aurite rupi din cer,
Las să se culce un cuvânt,
Şi să se nască un mister.

Uşor cădeau fulgii de nea…

Uşor cădeau fulgii de nea…

Surprinsă poate chiar de timp
Îmi caut rochia ce m-aşteaptă.
Din rândul vechilor simţiri,
Care-mi zâmbeau măcar o dată.
Negru, îmbracă întrebări
Nu am răspuns
Şi nici n-am vrut…
Răspunsul ce sorbea culori,
Era al meu şi era mut.

O seară parcă de poveste,
m-a-ntâmpinat ieşind pe stradă.
S-au aprins felinarele,
mă trimiteau în gândul tău,
mâinile-mi erau reci.
Din sacul norilor pufoşi
au început să cadă primii fulgi…
mă apăsau, erau greoi.
Mi-am închis ochii şi i-am lăsat
să-mi scrie în imagine cuvintele trimise din îndepărtata zare;
nu puteam să clipesc prea des,
ele s-ar fi rotit în jurul ochilor mei,
ameţeau şi-şi pierdeau esenţa.

Noapte, am ascultat melodiile sufletului meu,
pe un ritm mai aproape ca niciodată…
Am luat stelele în braţe,
le-am curprins cu toată dragostea în vise,
dar cum aveam palmele reci,
ele mi-au suflat cu dor
şi m-am încălzit.
Era uluitor ce se întâmpla…
fulgii încântaţi de sosirea lor
nu aveau stare,
din dulceaţa clipei, simţeam înţepături fine
şi tresăream.

Doar câţiva paşi separau trăirile de locul unde mă întorceam agale…
Gândul de seară s-a lăsat cântat în magie…
M-am trezit! Acum, o să adorm din nou…
De ieri, nu mai probez pantofiori…
azi, ghetuţele maronii m-au condus
în locuri de poveste…
e prima zi din iarnă
şi am atâta timp să le mai port…