𝓓𝓮𝔃𝓶𝓲𝓮𝓻𝓭𝓪̆𝓻𝓲 𝓵𝓲𝓵𝓲𝓪𝓬𝓱𝓲𝓲

Într-un pătuț de liliac m-au pus

Și m-au numit floare de mai.

Mă trezeam când simțeam florile lângă mine

Și de atunci m-am lăsat cuprinsă de Luna Liliac.

Nu mi-aș schimba ziua, 

Așa cum niciun artist nu-și schimbă ora de pian.

Nu mi-aș schimba gusturile,

Așa cum nicio floare nu-și schimbă emoțiile.

Timpul nu este al meu,

Așa cum nu este al nimănui.

Timpul este al florilor care renasc an de an.

Mă apasă notele de primăvară,

Așa cum un artist apasă clapele pianului

Și încep a-mi cânta dorul.

Mă dezmierd în simfoniile liliachii,

Și-mi dezleg grijile care mă cuprind.

Una câte una cad la picioarele timpului…

Calc încetișor pe lângă nostalgie,

Dar îmi (cu)prinde gambele cu alte game.

𝑀𝑎̆ 𝑠𝑒𝑑𝑢𝑐𝑒,
𝑀𝑎̆ 𝑎𝑝𝑎𝑠𝑎̆,
𝑀𝑎̆ 𝑚𝑎̂𝑛𝑔𝑎̂𝑖𝑒,
𝑀𝑎̆ 𝑙𝑎𝑠𝑎̆,
𝑀𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑛𝑑𝑒,
𝑀𝑎̆ 𝑠𝑡𝑟𝑖𝑔𝑎̆,
𝑀𝑎̆ 𝑠𝑒𝑎𝑐𝑎̆
𝑀𝑎̆ 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑖𝑔𝑎̆.

𝓘̂𝓷𝓽𝓲𝓷𝓭 𝓶𝓪̂𝓲𝓷𝓲𝓵𝓮 𝓹𝓮 𝓹𝓲𝓪𝓷
𝓼̦𝓲-𝓶𝓲 𝓻𝓪̆𝓼𝓯𝓸𝓲𝓮𝓼𝓬 𝓲̂𝓷 𝓼𝓾𝓯𝓵𝓮𝓽
𝓯𝓲𝓮𝓬𝓪𝓻𝓮 𝓪𝓶𝓲𝓷𝓽𝓲𝓻𝓮 𝓬𝓾 𝓽𝓲𝓷𝓮.