𝓒𝓪̂𝓷𝓭 𝓸 𝓶𝓪𝓶𝓪̆ 𝓷𝓾-𝓼̦𝓲 𝓹𝓸𝓪𝓽𝓮 𝓹𝓵𝓪̂𝓷𝓰𝓮 𝓵𝓪𝓬𝓻𝓲𝓶𝓲𝓵𝓮

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑜 𝑚𝑎𝑚𝑎̆ 𝑛𝑢-𝑠̦𝑖 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒 𝑙𝑎𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑙𝑒,
𝐶𝑢𝑟𝑔 𝑠̦𝑖𝑟𝑜𝑎𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑛𝑒𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑖 𝑝𝑒 𝑠̦𝑖𝑟𝑎 𝑠𝑝𝑖𝑛𝑎̆𝑟𝑖𝑖.
𝐷𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑜𝑙𝑜𝑎𝑛𝑎 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑣𝑖𝑠𝑒𝑙𝑒 𝑠𝑒 𝑝𝑟𝑎̆𝑏𝑢𝑠̦𝑒𝑠𝑐,
𝑀𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑖𝑜𝑏𝑢𝑟𝑖 𝑠𝑒 𝑎𝑠̦𝑎𝑧𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑝𝑖𝑐𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒
𝑆̦𝑖 𝑚𝑎𝑚𝑎 𝑐𝑎𝑙𝑐𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒-𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒.

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑜 𝑚𝑎𝑚𝑎̆ 𝑛𝑢-𝑠̦𝑖 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒 𝑙𝑎𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑙𝑒,
𝐼𝑛𝑖𝑚𝑎-𝑖 𝑡𝑟𝑒𝑝𝑖𝑑𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒
𝐼𝑎𝑟 𝑠𝑡𝑎̂𝑛𝑔𝑎̆𝑐𝑖𝑎 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑖 𝑠𝑒 𝑑𝑎̆𝑟𝑎̂𝑚𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑝𝑒 𝑏𝑢𝑧𝑒.
𝐼̂𝑛 𝑐𝑜𝑙𝑡̦𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑔𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑖 𝑠𝑒-𝑎𝑠𝑐𝑢𝑛𝑑 𝑡𝑒𝑚𝑒𝑟𝑖𝑙𝑒
𝐴𝑠̦𝑎 𝑐𝑢𝑚 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑠𝑒-𝑎𝑠𝑐𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑙𝑡̦𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑖.

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑜 𝑚𝑎𝑚𝑎̆ 𝑛𝑢-𝑠̦𝑖 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒 𝑙𝑎𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑙𝑒,
𝐶𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑎 𝑠𝑒-𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑏𝑎̆ 𝑐𝑒 𝑚𝑜𝑡𝑜𝑟 𝑎 𝑝𝑜𝑟𝑛𝑖𝑡,
𝑉𝑖𝑏𝑟𝑒𝑎𝑧𝑎̆-𝑛 𝑖𝑛𝑖𝑚𝑎 𝑒𝑖 𝑡𝑒𝑎𝑚𝑎 𝑠̦𝑖 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎̆𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎
𝑃𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙 𝑜 𝑝𝑒𝑟𝑐𝑒𝑝𝑒 𝑐𝑎 𝑝𝑒 𝑢𝑛 𝑠𝑡𝑟𝑖𝑔𝑎̆𝑡 𝑑𝑒 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑜𝑟.

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑜 𝑚𝑎𝑚𝑎̆ 𝑛𝑢-𝑠̦𝑖 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒 𝑙𝑎𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑙𝑒,
𝑃𝑙𝑜𝑎𝑖𝑎 𝑑𝑖𝑛 𝑜𝑐ℎ𝑖𝑖 𝑒𝑖 𝑖 𝑠𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑙𝑖𝑛𝑔𝑒-𝑛 𝑐𝑜𝑟𝑝
𝐶𝑎 𝑜 𝑙𝑖𝑚𝑏𝑎̆ 𝑎𝑠𝑐𝑢𝑡̦𝑖𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑒.
𝑁𝑖𝑐𝑖 𝑓𝑢𝑙𝑔𝑖𝑖 𝑑𝑒 𝑧𝑎̆𝑝𝑎𝑑𝑎̆ 𝑐𝑎̆𝑧𝑢𝑡̦𝑖 𝑝𝑒 𝑝𝑙𝑒𝑜𝑎𝑝𝑒
𝑁𝑢-𝑖 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑡𝑖𝑛𝑔𝑒 𝑙𝑎𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑓𝑜𝑐.

𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑜 𝑚𝑎𝑚𝑎̆ 𝑛𝑢-𝑠̦𝑖 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒 𝑙𝑎𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑙𝑒,
𝑀𝑎̂𝑖𝑛𝑖𝑙𝑒-𝑖 𝑡𝑟𝑒𝑚𝑢𝑟𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑎𝑡𝑎̂𝑡𝑎 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒,
𝐼̂𝑛𝑐𝑎̂𝑡 𝑎𝑟 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑢𝑡𝑎 𝑚𝑢𝑛𝑡̦𝑖
𝑠̦𝑖 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑣𝑎̆𝑝𝑎𝑖𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑜 𝑖̂𝑚𝑝𝑟𝑒𝑠𝑜𝑎𝑟𝑎̆.

𝐸 𝑎𝑡𝑎̂𝑡𝑎 𝑑𝑢𝑟𝑒𝑟𝑒…
𝐼̂𝑛 𝑖𝑛𝑖𝑚𝑎 𝑚𝑎𝑚𝑒𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢-𝑠̦𝑖 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒 𝑙𝑎𝑐𝑟𝑖𝑚𝑖𝑙𝑒
𝑖̂𝑛 𝑡𝑎̆𝑐𝑒𝑟𝑒,
𝐼̂𝑛𝑐𝑎̂𝑡 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑖̂𝑠̦𝑖 𝑝𝑖𝑒𝑟𝑑𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑟𝑎̆𝑏𝑑𝑎𝑟𝑒…
𝑆̦𝑖-𝑖 𝑎𝑟𝑢𝑛𝑐𝑎̆ 𝑏𝑎𝑡𝑖𝑠𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑝𝑖𝑐𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒…

Aeroportul gândurilor mele

–Aterizarea–

Simțeam cum inima-mi era nerăbdătoare
Să îmbrățișeze și să adăpostească
în toate cele patru camere pe cea mai frumoasă steluță.
Pentru prima dată mi-am atașat masca de oxigen…
am fost ajutată,
mereu m-am întrebat oare cum aș proceda?
Singură la peste 10 000 metri altitudine
aveam zâmbetul pe buze și puteam să glumesc.
Pe jumătate amorțită,
emoțiile mă acaparau în povestea pe care
nu o voi uita niciodată.
Pe buzele cuvintelor timpul aștepta.
În zbor, toate particulele de lumină
îmi fulgerau privirea.
Discutam.
Eram timorată.
Îmi așteptam speranța,
iar speranța aștepta să mă cunoască.
Într-o după-amiază liliachie
ziua a fost conturată de cel mai frumos parfum.
“Savarina mea”, te-am alintat pentru prima dată
Erai mic, plăpând și miroseai a iubire.
Ochii-ți erau două steluțe
care pâlpâiau când ai făcut cunoștință cu lumea de aici.
Îți admiram gurița ca pe o căpșunică de cuvânt.
Ne-am intersectat pentru prima dată în același timp.
Turbulențele nici de data aceasta nu m-au ocolit.
Mă temeam de atâta fericire
Și îmbrățișam iubirea, mi-era si(n)gura alinare.
Mi-am atașat bucuroasă centura pentru aterizare
Și așteptam să ating și să mă plec la picioarele Pământului,
Dar nu înainte de a-i mulțumi
celui mai de încredere pilot cu zboruri active,
o doamnă cu mâini de aur,
un om.
A fost cel mai frumos zbor din viața mea.
Te-am așteptat cu nerăbdare, cu speranță și
în fiecare zi cu și mai multă emoție…
Trebuia să zbor și singură cumva…
Un altfel de zbor.

Miros de copilărie

Miros amintirile și grijile tale,
Miros copilăria mea
Și da, totul miroase a tine, mamă.
Mă iubești, te iubesc
Și-ți sărut fruntea caldă.
Când mă cerți privesc adânc în mine,
Lacrimile n-ar sta o clipă potolite
Îți mulțumesc!
Îmi dau seama că nu pot schimba faptul
Că încă sunt un copil,
Un copil care tânjește tot timpul
După mirosul tău, mamă.
Parcă totul înflorește în jur
Când ne bucurăm împreună.
Când tu mă strigi,
Eu mai uit să-ți răspund,
Sunt o pacoste, atunci
Ocupată cu nimicuri.
Nimeni n-ar putea să aibă grijă de mine,
Așa cum o faci tu.
Mă iubești, te iubesc
Și-ți sărut aripile protectoare.
Aș vrea să-ți dăruiesc în fiecare an, ceea ce-ți lipsește cel mai mult,
Dar sunt istovită
Și puterile’s peste măsura mea.
Dar să știi, mama mea frumoasă, că mă bucur de tine
Așa cum cerul se bucură de stele
Și-așa cum tu te bucuri când mă strângi la piept.
Azi e despre tine, mama!
Te iubesc mai mult decât crezi.

Bolnav de culoare

Bolnav de culoare

                                  Mamei mele

Privesc în ochii cerului senini
Că’s sinceri şi flămânzi după iubire,
Mi-au picurat în suflet doar lacrimi cristaline
Când mâinile-mi erau întinse înspre tine.
Bolnav e cerul de culoarea infinită
Bolnav, încât a picurat culoare-n ochii tăi
Privindu-mă cum cresc, nepregătită,
Luminile-au fost stinse, nefiresc.
Ne-am strâns în braţe,
Când timpul parcă nu mai respira,
Iar mâna mea-nghețase-n mâna ta…
Căldura ta de înger m-a topit,
Când tu mi-ai spus că eu sunt tot ce ţi-ai dorit.
Nu pot găsi niciun cuvânt,
Să îţi descriu răbdarea…
Colindă munţi, străbate marea…

Sufletul tău e liniştea din zare,
Aşa cum cerul e bolnav după culoare.

înțelegere, aripi de înger, mama