Când noi urmam iubirea după noi

Când noi urmam iubirea după noi

În cămara cu voci interioare,
Literele puse cap la cap unesc cuvinte, amănunte
Ce pot escalada un munte.
L-am escaladat şi noi, în vara timpului nostru
Iubirea ne-a urmărit până acum,
Acum, noi urmăm iubirea după noi.
Câteva minute ne-am oprit să topim soarele,
Să colorăm munţii din jurul traiectoriei noastre.
Suntem pe şoseaua asfaltată cu argint,
Miroase a sirop de frunze colorate,
Iar eu miros siropul viselor noastre,
noapte după noapte…
M-aplec să şterg ochii dimineţii
S-aştern rouă pe buzele-amorţite,
Şi să te ţin de mâna în calea strânsă a vieţii…

În galbenul serilor din amurg, soarele recită poeziile toamnei.

Când amintirile tale sunt gata pârguite, dă-mi să gust !

M-am pierdut în tine, în amănuntul de a fi.

Când emoţia se prindea în stoluri de-amintiri

Când emoţia se prindea în stoluri de-amintiri

Timpul îşi deschidea aripile pe cerul acoperit de culoare.
Zmeul copilăriei lăsase urme pe cerul nostru
Pe care astăzi le puteam zări din mers.
Zborul speranţelor încerca să-şi recapete echilibrul,
Dându-mi la o parte, pătura norilor ce ascundea îndoieli.
Emoţia, o pasăre a timpului îşi găsea adăpostul cuibărindu-se
În gândurile calde de altădată.
Nu pleca. Chiar şi gândurile reci o ţineau aproape,
Iar şi iar,
Până mă reîntorceam cu faţa spre cuvinte.

Trăiam.

Când sentimentul meu era doar visul tău

Când sentimentul meu era doar visul tău

Pe note de toamnă îmi cântam fericirea…
M-am trezit departe dintr-o dorinţă într-un vis
Mă scăldam în mireasma melancolică a trandafirilor,
Trandafiri pe care mi-ai trimis pe o stradă franceză
Cu un bilet ataşat.
Nopţile mi-erau pline de speranţă,
În Oraşul Luminilor îmi cântam dragostea alături de tine…
Te iubeam. Zâmbeam cu sufletul.
Îmi şopteai la ureche poezii în amurg,
Şi-mi despicai emoţiile când ascultam “La Boheme”,
La braţul tău, cerul îmi părea rozaliu, euforic.
Mi-ai promis timpul şi tot ce era al tău.
N-am privit în urmă…
Doar câteva mişcări de tango ne trezeau din când în când.
Mi-ai alintat enigmele până la cuvinte,
Iar fericirea mi se prelingea pe obraji, topindu-mi dorul pe buze.
M-ai văzut aşa cum nu am fost niciodată,
Palmele-ţi calde îmi separau şuviţele încurcate într-o boare de vânt…
Te adoram. Te ador.
Mi-ai scos la suprafaţă fiecare picătură de încântare şi-o sorbeai încet, numai tu.

Primul Je t’aime pe care ţi l-am spus  în ţara lui.

Toamna şi iubirile ei. Tu eşti toamna. Toamna e iubirea mea.

Dorinţele se îndeplinesc rând pe rând. Te-am căutat. M-ai găsit colorându-mi toamna cu enigme.