Tăcerile din mine
Nu am mai adormit cu ochii spre fereastră
Nu am mai adormit.
Lumina mă veghea.
În colţurile lumii se răspândea o veste
Şi poate noi, aceiaşi, priveam aceeaşi stea.
Nu am mai adormit cu gândul la iubire
Nu am mai adormit.
Voiam să te ascult.
M-apropiam uşor de visele din mine
Şi le topeam în suflet când tu erai tăcut.
Nu am mai adormit, gândindu-mă ce-i bine
Nu am mai adormit.
Se tot făcea că scriu…
În rânduri sfărâmate îmi împleteam cuvinte
Şi mă abandonau când se făcea târziu.
Nu am mai adormit cu amintiri în palme
Nu am mai adormit.
Suspinul mă-ncerca.
O lacrimă prelinsă îmi străbătea obrazul
Şi se zbătea de teamă când timpul o ştergea.