Aeroportul gândurilor mele


 

-Îmbarcarea-

Nori denși plutesc deasupra orașului,
Alerg timorată spre îmbarcare,
Un tunel care pare să nu se mai termine parcă-mi electrocutează toate simțurile.
Stropi imenși de ploaie îmi lovesc fața…
Mă simt atât de singură, fără tine, iubitule
Dar în același timp înconjurată de toată dragostea pe care o port în pântec…
Lumea mă privește și nu înțelege ce-i cu mine…
Dar totul este atât de evident.
Un zbor pe care trebuie să-l parcurg doar eu.
Îmi ocup locul și nu sunt sigură care e locul potrivit într-o astfel de nou-născută-navă,
dar cineva care urmează să îmi facă cunoștință cu cea mai frumoasă steluță,
mă încurajează și-mi face cu ochiul.
Sunt pe mâini bune,
cu toate că mâinile mele tremură fără oprire
încercând să prindă centura de siguranță.
Un, doi, trei, am decolat.
Închid ochii și rog toți îngerii să fie cu mine…
Pe tine te-am lăsat în aeroport,
m-ai condus și mi-ai sărutat gândurile neîncetat…
Ne-am înălțat,
am numărat șaisprezece ore, la al treilea minut imediat după,
am zărit cea mai frumoasă stea care cobora pe Pământ.
Sunt fascinată,
Îmi aștept cuvintele pentru aterizare…

Advertisements
Published in: on April 24, 2019 at 6:50 pm  Leave a Comment  
Tags: , , , ,

Aeroportul gândurilor mele


-Pregătirea pentru zbor-

Sunt în aeroportul gândurilor mele,
Acolo unde în majoritatea timpului,
Toate temerile mele decolează.
Aștept următorul zbor.
Avionul se pregătește,
Dar încă nu-l zăresc.
Mă foiesc în propria-mi voință de a zâmbi,
Dar în corp îmi tresaltă toate emoțiile,
E din nou joaca timpului cu mine.
Mă zbat, mă ridic, privesc în neant,
Mă agit și mă pierd.
Oare zborul acesta este unul bun?
Dintre toate călătoriile pe care le-am făcut,
Acum trebuie să zbor singură,
Și știu, dragul meu, ne întâlnim acolo,
Mă susții,
Dar eu trebuie să traversez un întreg ocean de emoții și temeri
Ca să ajung la tine.
Deși pe bilet apare doar numele meu,
Totuși, nu sunt singură,
Am avut darul să am în grijă Universul nostru…
Misiunea mea este să-l aduc în brațele tale,
Și nu știu de data aceasta,
În fața cărei culori ale cerului voi fi expusă.
Mi te chem și te rog să-mi dai aripa ta,
Ochii-ți verzi și iubirea
Sunt salvarea mea…

Published in: on March 21, 2019 at 9:29 pm  Leave a Comment  
Tags: , , , ,

Pașii noi ai bucuriei


       De obicei, cad la picioarele gândului că încă un an e pe punctul de a pleca și de a se odihni în valiza cu amintiri. Rămân tăcută și parcă nimeni nu-mi intră în voie cu nimic, nici măcar cu mirosul de amintiri proaspete. Anul acesta sentimentul este cu totul diferit. Am îmbrățișat cu optimism timpul de altădată și simt că acum îi pot da drumul anului să plece.
  Când a bătut la ușa sufletului meu, anul 2018, m-a găsit blocată în propriile-mi gânduri. M-a lăsat să mă liniștesc, dar și-a dat seama că nu pot face asta de una singură. I-a chemat pe cei mai importanți oameni lângă mine, mi-a făcut cunoștință cu oameni noi și împreună s-au hotărât să-mi dea o mână de ajutor. Nu aș fi putut să mă ridic.
  Noroiul în care alunecasem se numea nesiguranță. Nu m-am împotrivit nicio clipă să mă las ajutată, din contră, știam și simțeam că nu pot păși în povestea mea, singură, mai departe. Iubirea mea a fost sprijinul meu zi de zi. Fără iubire, înțelegere și sănătate sufletească nu pot fi eu. Poate dacă aș fi fost întrebată cu ani în urmă fără ce nu pot trăi, unul dintre cuvinte ar fi fost cuvinte, dar anul acesta am învățat că pot supraviețui fără cuvinte și mi-am numit tot acest timp, un timp suprapus.
Încet-încet am reînvățat să-mi reorientez urmele și vedeam cum de-o parte și de cealaltă îmi sunt ca mijloace de siguranță două linii de care mă sprijineam. Emoțiile au fost peste măsură și cu greu am reușit să le gestionez, am fost îmbibată în emoții, un burete întreg.
  Am fost împotmolită până peste cap de sentimente, vise și trăiri, dar ultimii ani m-au ajutat să ies din toate stările și să-mi dau seama ce și pe cine iubesc cel mai mult. Anul 2018 m-a învățat că nu trebuie să-mi blochez sentimentele, că trebuie să comunic și să-mi spun toate păsurile, anul 2018, m-a învățat în cine să am încredere și că e ok ca din când în când să las oamenii să plece, eu nu știam asta până de curând.
  Am am avut cele mai frumoase călătorii anul acesta, atât în realitate, cât și în timpul meu suprapus, alături de cel mai minunat om de pe Pământ, soțul meu.
  Pentru mine, pentru noi, anul 2018 este martorul celei mai frumoase surprize pe care ni le va dărui anul 2019 și-i sunt profund recunoscătoare că și-a deschis sufletul în palmele noastre. Vom avea grijă de cel mai frumos dar pe care-l vom primi și de mână cu timpul care va sosi vom întâmpina viața împreună.
  Îți aduc mulțumiri din suflet, dragul meu, 2018! Am învățat că doar dintr-o simplă atingere, poți avea sau nu ceea ce-ți dorești și dacă îngerii nu-ți sunt aproape te simți rătăcit în propria-ți singurătate.
  Pentru anul care stă la rând să intre în inimile și în casele noastre, îmi doresc liniște, iubire, sănătate, bunătate, inspirație, bucurii, artă, fluturi, lecții și experiențe noi, din care să pot construi în continuare definiția cuvântului om, atât pentru mine, pentru noi, pentru familie, cât și pentru întreaga lume!
La mulți ani bucuroși, sănătoși și înțelepți! Bun venit, 2019!

Published in: on December 31, 2018 at 5:54 pm  Comments (10)  
Tags: , , , ,

Pierde-mă tu în lumea mea cu flori


Pierde-mă tu în lumea mea cu flori
Și lasă-mă să-mi regăsesc copilăria,
Mă-ntind în patul de culori,
Visând cum razele îmi cântă bucuria.

Măsor privirea fiecărei flori
Și îmi tresaltă dorurile-n piept.
Al cărui vis e șoapta când în zori,
Ochii mi’s taine când rămân și-aștept?

În lumea mea cu fluturi să mă pierzi,
Căci de mă pierzi, găsitu-m-a melancolia…
Pictez pe buzele iubirii ochii-ți verzi
Și-ți cos pe piept cuvântul, poezia.

Pierde-mă tu în lumea mea cu flori,
Așteaptă-mă și lasă-mă să te găsesc.
De mână cu toți fluturii-n culori
Mă voi trezi și voi simți că retrăiesc.

Pierde-mă tu în lumea poeziei,
S-ascult cum bate inima naturii
Pe mâini să mi se-așeze dintr-o mie,
Fluturii, cheia sol și notele iubirii.

Pierde-mă, pierde-mă, iubite!
Căci știu, răbdarea s-a prelins din ochii tăi…
Timpul mi s-a încolăcit în trup și în cuvinte
Și-abia mai pot să mă pierd singură în foi.

Published in: on March 24, 2018 at 3:31 pm  Comments (8)  
Tags: , , , ,

Emoții, fluturi și un basm


Perioada de trecere de la un an la altul, parcă îmi descarcă amintirile pe un ecran care mai târziu se stinge treptat și-mi redeschide un alt ecran complet gol. Mă simt lipsită de vlagă, mă face să mă gândesc cum va arăta următorul an și dacă va fi la fel de bun ca cel anterior. Este o senzație ușor ciudată, deși ciocnesc paharul cu “La mulți ani”, mi se întâmplă să mă văd trecând un alt pod poleit cu dorințe și care are drept balustradă anul din urmă cu amintiri. Aceeași trecere cu emoții a fost și între anii 2016-2017. Mă apăsa gândul că nu vreau să se piardă tradiția anilor 2015 și 2016, de a nu-mi lua de lângă mine pe cineva drag, dar pentru că dorințele se îndeplinesc, 2017, a fost un an excepțional, care, n-a luat pe nimeni de lângă mine, dar câțiva au plecat. Așa am simțit.
Anul acesta a fost despre nunta noastră și despre mulți oameni cu care am interacționat, pe care i-am cunoscut cu adevărat, pe care i-am câștigat, dar și despre alții care au plecat. Chiar mă întreba cineva cum a fost 2017 pentru mine. N-am știut să-i răspund, dar m-am gândit că a fost anul în care mi-am dat seama că încrederea nu e doamnă pentru toată lumea, eu așa o consideram, doamna căruia nu ai voie să-i greșești numele, să-i vorbești de sus sau să uiți să-i scrii din când în când, și de asemenea, a fost anul când mi-am schimbat numele, când soțul meu mi-a deschis ochii și mi-a demonstrat că unele lucruri chiar există, cum ar fi: grija pentru celălalt, prietenia în cuplu, zâmbete la orice oră, dragostea necondiționată și faptul că nu se alterează relația după ce spui DA, din contră. (…)

Dar pentru că am fost atât de mult luată prin surprindere, voiam să nu țin cont de tradiția pe care am respectat-o în ultimii ani, aceea de a împărtăși cu cititorii mei gândurile la finele anului în curs, însă mi-am dat seama că aș fi greșit și m-am decis să vă povestesc și să vă mulțumesc că ați fost alături de mine, încă un an.
Și ca să nu mai lungesc atât de mult “discuția”, aș vrea să vă mărturisesc că anul acesta, în primăvară, am alergat după fluturi la propriu, mi s-au așezat în palmă, i-am admirat, m-am emoționat și ne-am promis revederi.

Vara m-a cucerit de-a dreptul, mi-am revăzut prietenii, pescărușii, adulmecând, ca și mine, bucăți întregi de pizza, 🙂 și dacă nu mă credeți, priviți:

Am revăzut marea de trei ori, am stat de vorbă, am glumit, mi-a adus voie bună și ne-am bucurat împreună de muzică.

https://www.instagram.com/p/BWW2E8oAuU5/?taken-by=denisa.aricescu

Nici muntele nu a rămas nevizitat, am descoperit unele dintre cele mai frumoase poezii a le lui Serghei Esenin, când am călătorit într-o zi de august cu familia pe Transfăgărășan.

Timpul nu stă în loc, au sosit emoțiile și fluturii de toamnă.

Ne-am plimbat, am vizitat locurile de poveste din Toscana, am revăzut Parisul și ne-am zâmbit.

Toscana, 2017

Paris, 2017

El este Havasi, artistul care deține recordul mondial pentru cel mai rapid pianist. O splendoare.

La începutul lunii decembrie, The Motans ne-a încântat cu frumoasele lor melodii.

Iar pentru că l-a sfârșitul fiecărui an, fiecare copil așteaptă ca dorințele să-i fie îndeplinite, prin scrisoarea trimisă lui Moș Crăciun, soțul meu, m-a ajutat să-mi împlinesc un vis, acela de a-mi aduce părinții, bunicii și nașii, la concertul “Iarna Simfonic Aniversar”, susținut de Tudor Gheorghe, la Sala Palatului din București. Emoții la infinit.

Anul acesta a fost despre fluturi, în special, cei de toamnă. Am zâmbit, am râs, m-am emoționat, am plâns, am iubit, am scris, am citit, am pictat, ne-am bucurat, am trăit unul dintre cele mai importante evenimente din viață, am avut familia aproape, ne-am veselit. Au fost și momente mai puțin plăcute, dar am început să învăț, că nu e totul așa cum îmi imaginez și că trebuie să fac față, indiferent de ce o să primesc. Firea mea visătoare a început să se maturizeze.
Cam asta despre mine, despre noi. 🙂

Mi-aș dori un 2018 încrezător, cu mai mulți fluturi, cu oamenii dragi aproape, cu multă căldură, sănătate și bucurie, iar aceleași lucruri vi le doresc și dumneavoastră, să vă iubiți și să fiți iubiți, să zâmbiți cât mai mult, să aveți încredere în alegerile pe care le veți face, să aveți familia și prietenii, aproape și să fiți puternici!

Mulțumesc, an al emoțiilor, 2017! Îți mulțumesc Doamne-Doamne! Îți mulțumesc, Mihai! Vă mulțumesc, dragi părinți, bunici, nași și prieteni!
Vă mulțumesc tuturor celor care ați rămas alături de mine!

Vă promit poezie de suflet, în continuare! ❤

Cum a fost anul 2017 pentru dumneavoastră?

Published in: on December 29, 2017 at 9:21 pm  Comments (14)  
Tags: , , , , ,

Puncte de vedere


Separi razele de soare
Cu mișcarea ultimului joc creat de noi…
Din rădăcinile stelelor se înmulțesc visele
Și-ntreaga pădure de dorințe
Freamătă-n surdină.
Fâșii de singurătate se-ncolăcesc în mine
Și-mi cântă mâhnirea c-un fir plăpând de iarbă.
Mă despart de cuvinte la ultima adiere a toamnei
Și mă-ndrept spre puțina liniște pe care o mai am…
Reușesc să-mi afund gândul în paginile iernii
Și simt cum mă-nfioară serbarea pe-nserat
Noiembrie mi-ascunde urmele de tine,
Mâine se prinde în mâinile mele și-ale tale
În apropierea zorilor de catifea.
Râmân cu trupul mirosind a toamnă
Și-mi caut un poem să mă adăpostesc…

În timp și în iubire,
Privirile ni se intersectau
Din toate punctele de vedere.

Published in: on November 26, 2017 at 2:53 pm  Comments (8)  
Tags: , , , ,

Și una, și alta


În mine se naște ceva nefiresc,
Toamnă bolnavă de dor și cuvinte.
Îmi scutură zilele,
Mă cheamă să-mi scriu amintirile.
Îmi tremură glasul, tremur și eu,
Mă roade-așteptarea
Ce țipă în mine.
Se zbat pe sub gene
Lacrimi de dor,
Din al toamnei decor.
Mi-ai zidit pe obraz
Un sărut învechit…
Nu pot să mai simt că sunt vie.
Caut în suflet povești de alint,
Și vise, o mie.
Mă supăr că timpul nu vrea să îmi dea
Iubirea la schimb pe o vară,
Mă supăr și-atunci când timpul îmi ia
Cerneala din călimară.
Mă-ncearcă privirea cu poezii,
Ard stropii de zahăr din gânduri,
Mă-ntâmpină aerul cu frunze-aurii
Mă închid între rânduri.
Petrec ore-ntregi în tainele scrise
Și-mi pun întrebări, zi de zi
De ce se-nsușesc alte dorințe,
Când gândul te-ndeamnă la mii?!
Merg, tac și surâd,
Îmi amintesc că sub soare,
Toți oamenii-și cântă povești,
Merg, tac și mă bucur
De frunzele tale,
Toamnă, ce dragă îmi ești!

Realitatea mă-ndrumă
Dar eu visez arta,
Îmi bat(e) în piept și una și alta.

Published in: on October 18, 2017 at 5:09 pm  Comments (12)  
Tags: , , , ,

Fluturi de Toamnă


Pe degetele timpului,
Se aduna polenul acela de demult…
Când mâna ta mă prinse,
În acei ani de când, ne-am întâlnit visând.
Ne-am prins și noi de-atunci în jocul vieții fără de sfârșit
Și am lăsat iubirea să ne conducă-n timp.
Polenul anilor prelins, ne e parfum de stele…
Când mii de fluturi ne-au atins,
Cerul iubirii s-a deschis
Și visele, și ele.
În anotimpuri ne-am lăsat cuprinși,
Ne-am îmbrăcat în flori de liliac,
Soarele-n doi ne-a-mbrățișat,
Cuvintele ne-au împăcat,
Când peste noi s-au scuturat, ploi calde ale verii, pe-nserat.
De mână am fost cu toamna amândoi,
De mână spre altar vom fi acum
Pe aripile dragostei în zbor,
Cu mii de fluturi rugându-se în cor.

Și ierni trecurau și încă vor mai trece…
Vom fi înconjurați de bucurii,
Iubirea noastră zi de zi va înflori
Prin zâmbetele-aduse de copii.

Privind prin #tine timpul meu de pretutindeni,
pe obraz, sărutul mamei și cuvinte. De la o privire de primăvară a început totul.

Ne-am hotărât ca toamna să ne fie martoră într-una din cele mai frumoase zile ale noastre.

Detalii puse la punct.

Fluturi de Toamnă

M-aplec să șterg ochii dimineții și s-aștern rouă pe buzele-amorțite…

Visam cu ochii deschiși la ziua noastră, povesteam cum din aproape-n aproape am ajuns departe.

Pregătind rochia visurilor mele.

Pregătindu-mă, cele mai frumoase domnișoare.

Emoții.

Iubitul meu, ești perfect!

Când mi-a fost dăruit cel mai frumos buchet al toamnei. Răsplătindu-l.

Emoții la superlativ de părinți.

Emoții la superlativ de bunici. Cuvinte rostite.

Admirându-l.

Buzele-i bordo perfect conturate,
Se voiau sărutate. #șoapte_bordo

Zâmbindu-i doar lui o viață-ntreagă.

Rugându-ne alături de părinții sprituali.

Cele mai frumoase povățuiri.

Amin.

Zborul Fluturilor de Toamnă.

Fiecare floare pe care ați purtat-o, dragile mele, să vă fie bucurie în suflet.

 

Am tânjit toată viața după omul cu credință în suflet și primăvară-n priviri, până ne-am regăsit și am știut că tu vei fi lângă mine necondiționat, punându-mi pe buze cele mai dulci șoapte bordo.

Vă vom cânta iubirea până la ultimul apus.

Iar la pian,
Luna îmi cântă Universul
Din notele de stele te chem să-mi fii tu, versul!

Ne-am promis că o să fim alături una de cealaltă, indiferent de situație, cuvinte și încercări!

suntem noi,
omuleţi cu glas desprins de atingerea degeţelelor
pe fiecare clapă a pianului din colţul vieţii
aşezat în spatele destinului permanent

Sărbătorind. Fluturi de Toamnă.

Mi-am odihnit gândurile și temerile pe umărul tău…

Când din dansul nostru s-au prins în zbor fluturii timpului, emoțiile.

Când mii de fluturi ne-au atins,
Cerul iubirii s-a deschis
Și visele, și ele.

Când am coborât din leagănul timpului, m-așteptau visele noastre.

Se joacă soarele în flori
Ieri în culori, azi în bujori
Ce sărbători…

Când fluturii ne așterneau pe buze deliciile toamnei! 🦋

Și da, ne-am promis că vom fi de nedespărțit.

Mărturii de suflet. Fluturi de Toamnă.🦋

Nunta noastră

 

 

Published in: on September 23, 2017 at 1:17 am  Comments (37)  
Tags: , , , , ,

Mai am câteva lucruri să-ți spun


Când ți-am citit pe buze ultimele cuvinte
Am simțit că nu sunt pentru mine.
Câteva cântece vechi îți șiroiau din priviri…
Mi-ai făcut semn să le păstrez.
N-am lăcrimat, credeam în revederi.
Timpul mi-a urmărit fiecare pas,
Urmând ca eu să mă debarasez de timp
Și să-mi deschid șevaletul în fiecare noapte
Pentru a mai picta încă un vis.
Am sărutat fiecare amintire pe frunte
Să te simt aproape.
Parcă am trăit ani de sălbăticie
Și nu știu când au trecut.
Ne-am rănit,
Am fugit unul de celălalt,
Ne-a separat tăcerea,
Ne-am căutat și ne-am îmbrățișat,
Ne-am întunecat mințile unul-altuia,
Dar cel mai mult ne-am iubit.
M-ai răvășit. Te-am adorat.
Ai chicotit. Te-am sărutat.
Gândurile n-au fost tăcute,
Ne-au urmărit de-a lungul tuturor experiențelor,
Iar stările de dor ne-au sufocat.
M-au încercat cele mai tăioase și sângerânde dorințe,
Șiroind din dragostea față de tine, față de noi…
N-am reușit să le îndeplinesc fără ajutorul tău.
Din mers m-am hrănit cu speranțe,
Din suflet am abandonat timpul
Pe care mi-ar fi plăcut să ți-l dedic.
În toate nopțile repetam versurile
Pe care urma să ți le scriu,
Până la primul vis în care te atingeam și uitam totul.
În zori mă zvârcoleam și mă agățam de câte un cuvânt
Să-mi pot aminti acele lucruri
Pe care voiam să ți le spun.
Vorbesc fără rost câteodată,
Cuvintele rostite sunt cu mult înaintea mea…
Simt că-mi eliberez sufletul, dar greșesc,
Găsind tot felul de priviri nepotrivite
Și regret.
Poate dacă m-aș simți vie
Aș reuși să am siguranța
Că am pentru cine să-mi dedic toate stările prin care trec.
Îmi împac inima cu faptul că te iubesc.
Ah, cuvintele…
Mă-nalță și mă nimicesc,
Mă tulbură și mă doboară.
Sensibilitatea (mi)-e punctul în care
Mă las pradă sentimentelor.
Plâng,
Rabd,
Vorbesc,
Îți scriu, îți scriu,
Ah, îți scriu!
Și iert, înainte ca timpul să-mi dea voie.
Acum, suspin…
În stomac, mi’s mii de fluturi nehrăniți.
Mă înfioară gândul că-i voi lăsa în urmă…
Emoțiile mi’s pe final,
Ne-am îndepărtat neintenționat.
Nu mă satur să-mi amintesc
De felul în care mă priveai.
Am rămas în urma tuturor șoaptelor,
Neștiind că ele aleargă tăcute înspre tine.

Published in: on August 23, 2017 at 4:10 pm  Comments (2)  
Tags: , , , ,

Când arta se juca de-a dor


Am alergat în totul perfect
Și ne-am rătăcit.
În grădinile cu vise de argint
Ne-am prins în jocul unui labirint
Pășind prin iarba cu dorințe și alint.
Mi te-au ascuns
M-am întrebat: ce-am devenit?
Cuvintele au apus,
Le-am căutat în serile cu flori plânse la geam
Când ploaia-și căuta și ea, iubirea…
Pe tine te-am iubit,
Cu tine, m-am temut
Am plâns când mi-a strâns mâna fericirea.
Pierdut-am noi cuvintele în gesturi
Pe străzile în care arta se juca…
Din dorurile noastre a rămas timpul
Și urma lui stângace ce-o avea.

Schimbul nostru de cuvinte era mut.
Cu timpul ne-am schimbat și noi
Și am tăcut.

 

 

Published in: on July 3, 2017 at 2:39 pm  Comments (17)  
Tags: , , , ,