𝙁𝙡𝙤𝙧𝙞𝙡𝙚 𝙙𝙚 𝙥𝙚 𝙘𝙚𝙧

𝙵𝚕𝚘𝚛𝚒𝚕𝚎 𝚍𝚎 𝚙𝚎 𝚌𝚎𝚛
𝚝𝚛𝚊𝚜𝚊𝚞 𝚕𝚒𝚗𝚒𝚒 𝚖𝚎𝚕𝚘𝚍𝚒𝚌𝚎
𝚒̂𝚗 𝚐𝚊̂𝚗𝚍𝚞𝚛𝚒𝚕𝚎 𝚖𝚎𝚕𝚎.
𝙸̂𝚗𝚏𝚕𝚘𝚛𝚎𝚊 𝚒𝚗𝚒𝚖𝚊 𝚖𝚎𝚊
𝚌𝚊 𝚁𝚎𝚐𝚒𝚗𝚊 𝙽𝚘𝚙𝚝̦𝚒𝚒
𝚕𝚊 𝚊𝚙𝚞𝚜

𝙳𝚊𝚌𝚊̆ 𝚘𝚌𝚑𝚒𝚒 𝚝𝚊̆𝚒
𝚊𝚛 𝚙𝚛𝚒𝚟𝚒 𝚊𝚌𝚎𝚕𝚊𝚜̦𝚒 𝚊𝚙𝚞𝚜
𝚌𝚊 𝚜̦𝚒 𝚖𝚒𝚗𝚎
𝚌𝚎𝚛𝚞𝚕 𝚊𝚛 𝚒̂𝚗𝚌𝚎𝚙𝚎
𝚜𝚊̆ 𝚏𝚛𝚎𝚍𝚘𝚗𝚎𝚣𝚎
𝚊𝚌𝚎𝚕𝚊𝚜̦𝚒 𝚌𝚊̂𝚗𝚝𝚎𝚌,
𝙶𝚊̂𝚗𝚍𝚎𝚜̦𝚝𝚎-𝚝𝚎 𝚕𝚊 𝚗𝚘(𝚛)𝚒.

Mai am câteva lucruri să-ți spun

Când ți-am citit pe buze ultimele cuvinte
Am simțit că nu sunt pentru mine.
Câteva cântece vechi îți șiroiau din priviri…
Mi-ai făcut semn să le păstrez.
N-am lăcrimat, credeam în revederi.
Timpul mi-a urmărit fiecare pas,
Urmând ca eu să mă debarasez de timp
Și să-mi deschid șevaletul în fiecare noapte
Pentru a mai picta încă un vis.
Am sărutat fiecare amintire pe frunte
Să te simt aproape.
Parcă am trăit ani de sălbăticie
Și nu știu când au trecut.
Ne-am rănit,
Am fugit unul de celălalt,
Ne-a separat tăcerea,
Ne-am căutat și ne-am îmbrățișat,
Ne-am întunecat mințile unul-altuia,
Dar cel mai mult ne-am iubit.
M-ai răvășit. Te-am adorat.
Ai chicotit. Te-am sărutat.
Gândurile n-au fost tăcute,
Ne-au urmărit de-a lungul tuturor experiențelor,
Iar stările de dor ne-au sufocat.
M-au încercat cele mai tăioase și sângerânde dorințe,
Șiroind din dragostea față de tine, față de noi…
N-am reușit să le îndeplinesc fără ajutorul tău.
Din mers m-am hrănit cu speranțe,
Din suflet am abandonat timpul
Pe care mi-ar fi plăcut să ți-l dedic.
În toate nopțile repetam versurile
Pe care urma să ți le scriu,
Până la primul vis în care te atingeam și uitam totul.
În zori mă zvârcoleam și mă agățam de câte un cuvânt
Să-mi pot aminti acele lucruri
Pe care voiam să ți le spun.
Vorbesc fără rost câteodată,
Cuvintele rostite sunt cu mult înaintea mea…
Simt că-mi eliberez sufletul, dar greșesc,
Găsind tot felul de priviri nepotrivite
Și regret.
Poate dacă m-aș simți vie
Aș reuși să am siguranța
Că am pentru cine să-mi dedic toate stările prin care trec.
Îmi împac inima cu faptul că te iubesc.
Ah, cuvintele…
Mă-nalță și mă nimicesc,
Mă tulbură și mă doboară.
Sensibilitatea (mi)-e punctul în care
Mă las pradă sentimentelor.
Plâng,
Rabd,
Vorbesc,
Îți scriu, îți scriu,
Ah, îți scriu!
Și iert, înainte ca timpul să-mi dea voie.
Acum, suspin…
În stomac, mi’s mii de fluturi nehrăniți.
Mă înfioară gândul că-i voi lăsa în urmă…
Emoțiile mi’s pe final,
Ne-am îndepărtat neintenționat.
Nu mă satur să-mi amintesc
De felul în care mă priveai.
Am rămas în urma tuturor șoaptelor,
Neștiind că ele aleargă tăcute înspre tine.

Șoapte bordo

Era umbra care nu-i dădea pace,
Umbra care-l tulbura în timp ce adormea.

Buzele-i bordo perfect conturate,
Se voiau sărutate.

Nu și-au împărtășit visele niciodată,
Dar amândoi aveau același vis.
De necuprins.

Pe timpul verii,
Razele lunii erau mai puternice,
Aidoma tuturor șoaptelor bordo.
De unde să împrumutăm câțiva pași pentru a merge mai departe?

 

Contratimp

Mi-am inundat cuvântul în șoapte și culori
Simt pașii tăi că s-ar apropia de mine,
Suntem contratimp și îmi e dor de tine.

Ultimul dor din tot ce-am construit
S-a sfărâmat în vise, în nopți și în cuvinte
Pe timpul meu bazându-mă că simte.

Priviri întoarse spre apusul nostru
S-au stins aproape la fiecare răsărit,
Și mi-a lăsat doar gândul din tot ce am iubit.

M-am încurcat în ochii tăi și-am ezitat
Să-ncep să merg din nou cu dăruire
Când poate aveam nevoie de tine, de iubire.

Ultimul strigăt, din adâncul meu
Îmbrățișează-mă, sărută-mă, iubire
Suntem contratimp și mi-e dor de tine.

Te mai vreau

Nici nu știu cu ce să încep, atât de multe mi-au fost dăruite anul acesta, că parcă toate m-au ținut în brațe să nu rămân fără vreo urmă de zâmbet pe buze. Era 31 decembrie 2015, când scriam despre Anul din Povești, cu lacrimi în ochi, nu voiam să vină 2016, de teamă să nu mă dezamăgească, pentru că 2015, la fel ca și 2016, au fost ani de poveste.Poate că nici nu visam vreodată să spun acest lucru. Și chiar dacă au mai fost dezamăgiri sau gânduri cu care m-am confruntat, am trecut peste, am lăsat de la mine.
Am reușit să mă descopăr și să-mi dau seama că mi-e frică de singurătate, mi-e frică doar cu mine, trebuie tot timpul să iau de mână pe cineva și pentru că nimeni nu mă putea înțelege mai bine, m-am hotărât să iau Toamna de mână și să-i scriu câteva versuri.

Am trecut dintr-o stare în alta, m-am sufocat de dor, mi-am lipit obrazul de amintirile calde, mi-am schimbat nasturii de la paltonul cu vise, m-am sărutat cu timpul de altădată, am ascuns câțiva stropi ai Verii din Povești, m-am ținut de mână cu toamna, la 23 m-am reîndrăgostit de ochii albaștri ai mării, v-am îmbrățișat sufletele și v-am simțit aproape, pe voi, cei care mă îndrăgiți, iar pe tine, pe tine te-am respirat ca pe cea mai frumoasă floare din Univers. Nu mi-e la îndemână să descopăr lucruri noi, mă simt atrasă de cuvintele noastre, aceleași pe care ți le ascundeam în plicul cu dorințe…
Și da, cea mai frumoasă împlinire pentru mine a acestui an este publicarea volumului De mână cu toamna, prea multe cuvinte nu am, când îmi amintesc, de fiecare dată retrăiesc același emoții. Poate că mi-aș fi dorit să am aproape de mine, însăși privirea toamnei, în schimb, am gustat propriile-i emoții.
Mi-ar plăcea ca anul 2017 să fie împăcat cu dorințele dumneavoastră, să fie îngăduitor cu sănătatea, să nu întoarcă privirea spre necunoscut, să știe să vă asculte în fiecare zi, să vă ajute să luați cele mai bune decizii și să nu vă dea prea mult de gândit. Mi-ar plăcea ca anul viitor să-mi asculte și mie sufletul și să nu uite anii care au fost înaintea lui…
La Mulți Ani frumoși și cu multe bucurii, dragile mele și dragii mei!
Cât despre tine, 2016, hai, mai stai puțin…

Îți mulțumesc ție, an bun, îți mulțumesc Doamne-Doamne, vă mulțumesc dumneavoastră cititorilor și oamenilor apropiați! Vă mulțumesc tuturor!

Cele mai îndrăgite îmbrățișări pentru dumneavoastră! ❤ ❤ ❤

De mână cu toamna, un vis

În fiecare noapte am întins mâinile spre cer
Şi am rugat întunericul să cânte măcar o dată:
Tu eşti toamna mea!
Ţi-am descompus fiecare şoaptă în culori,
Iar fiecare particulă mi-a insuflat dorul de tine.
Am aşteptat să revii,
Am aşteptat să mă prind în dans
De mână cu toamna.

Puteam să încep cu a fost odată ca niciodată, dar m-am oprit la versurile pe care le-am scris acum ceva timp și care au conturat un poem, un volum de poezii, două lansări, emoții, pe scurt, un vis împlinit. Cam despre asta este vorba și despre cât de mult m-am implicat, mai ales cu sufletul.

Așa cum anunțam cu o lună în urmă, au avut loc două evenimente speciale pentru mine, poate cele mai importante de până acum.

Primul eveniment, a avut loc în București, la Mon Paris. O zi de vineri cu nerăbdare, emoții, surprize și iar, emoții.  Surpizele au sosit în primul rând odată cu oamenii, oamenii care mi-au fost alături au fost surprizele cele mai frumoase. A fost o seară de poveste, o seară pe care o voi păstra în suflet ca pe o bijuterie. Mi s-a îndeplinit o dorință, dorința de a împărtăși trăirile interioare celor dragi. Totul a decurs în mod natural, așa cum mi-am dorit, am citit și am recitat. Am vorbit cu sinceritate, ca de fiecare dată, au fost și blocaje emoționale, ele fac parte din mine, d-asta foile îmi stau tot timpul aproape, mă regăsesc în visare, sunt o visătoare incurabilă. Îmi simțeam corpul de amorțit de emoții, pe brațe mi se așezau stoluri de fluturi argintii, i-am lăsat să mă învăluie!

Cel de-al doilea eveniment a fost găzduit de doamna Ramona Țintea, reprezentant al Bibliotecii Valea Doftanei, Teșila. Aici, m-am simțit ca o copilă care a fost plecată o bucată de vreme și acolo, acasă, o așteptau toți oamenii dragi. Mai multe emoții.  Valea Doftanei e locul unde am copilărit, locul unde am crescut și locul unde m-am îndrăgosit prima dată. Blocajele au fost și mai mari, iar timpul mi s-a părut mult prea scurt. Iar acum, reamintindu-mi de frumoasele momente, am rămas fără cuvinte. Le spuneam oamenilor de acolo că atunci când nu mai știi ce să spui, atunci când nu mai ai cuvinte, folosește îmbrățișările, ele sunt binecuvântări ale sufletului. Așa o să fac și eu acum și voi încerca să vă las câteva fotografii surprinse în poveștile pe care vi le-am prezentat mai sus.Cu același drag, copila toamnei!

Lansare București, Mon Paris:

De aici, a început totul

De mână cu toamna și accesoriul ei

Îmbrățișare! ( în fotografie, Loredana Buciumeanu)

Cu oamenii sufletului meu (Eram foarte entuziasmată de surpriza pe care mi-au pregătit-o, un tort care a luat forma volumului De mână cu toamna)

În fotografie, doamna Director a Editurii Art Creativ, Daniela Toma,  prezentarea volumului

Cele mai frumoase surprize, oamenii

Am lăsat amprentele pentru fiecare om care s-a prins în dans De mână cu toamna

Cu o persoană dragă mie, pe care am cunoscut-o în ziua lansării, Adina Alina

Domnul George Albuț îmi spunea că sunt prea tânără să mă prind în nostalgia toamnei și că aș putea continua să mă prind în dans și cu celelalte anotimpuri 🙂 Mă înclin!

Doamna dirigintă, Roxana Murgoci, a fost alături de mine

Părinții mei

eu și Mihai, De mână cu toamna

Doamna Ildiko Ioan, profesor universitar a Facultății de Economie Agroalimentară și a Mediului (acolo unde am studiat)

Așa surpriză 😀 (Loredana și Andrei)

Și cartea și tortul și tortul și cartea De mână cu toamna

Lansare Bibliotecă Valea Doftanei:

De aici a început povestea

…

lăsam amprentele pentru Republika News

De mână cu toamna în diverse forme

Reprezentanți ai Primăriei și Bibliotecii Valea Doftanei

Surpriza oferită de către doamna Georgeta Richea, Președintele Asociației Tinerilor din Valea Doftanei

copii minunați purtători ai tradițiilor 

Gabriela, o copilă deosebită, care ne-a încântat cu talentul său

emoții

Un dans contemporan, o surpriză din partea Izabelei, o domnișoară frumoasă și talentată

Lara Fabian- Je suis malade

Prezentarea semnului de carte De mână cu toamna

Fericire și copii

…

O parte din oamenii mei dragi și frumoși

Sufletul meu a zâmbit când am văzut fotografia

nimic fără DOR

Când îmi e la îndemână să-mi țin visele de mână

De mână cu toamna, și-atât.

…

Mulțumiri din suflet tuturor oamenilor care s-au prins în dans De mână cu toamna!

Dacă doriți, nu este târziu să întindeți mâinile până aici, toamna e  în noi!

Photo credit: Saga Studio

P.S.: Aici, surpriza mea pentru dumneavoastră!

De mână cu toamna, volumul II

Noapte după noapte, zi după zi, aștept cu patos să mă prind în dans de mână cu toamna.  Mi se pare că-i cel mai elegant dans. Iubesc acest anotimp, și asta nu-i o noutate.  De când sunt aproape de toamnă, emoțiile mă cuprind și-mi lasă timpul ca binecuvântare. Sufletul mi-e deschis, mai ales, la căderea frunzelor, mă zbat între vis și vis, din când în când mă trezește la realitate un pahar cu melancolie.  Povestea nu se oprește aici, nici pe departe. Am creat legături puternice cu Toamna, până când, m-am hotărât într-o zi, ca fiecare cititor să se prindă De mână cu toamna. Am făcut ordine în poeme, le-am sortat și le-am strâns într-un volum. În fiecare seară am căutat o imagine care să le reprezinte și cred că am reușit.

Dați-mi voie să vă prezint cel de-al doilea volum: De mână cu toamna,  editura Art Creativ.

 

Vor avea loc două lansări, prima lansare va fi în București, pe 21 octombrie, vineri, ora 18:30, la Mon Paris ( harta aici), iar cea de-a doua lansare va avea loc în data de 28 octombrie, la Căminul Cultural, Valea Doftanei, Teșila, ora 14.

Comanda se poate face, aici.

Vă mulțumesc și nu ezit să spun încă o dată că cititorii mei sunt încurajările mele!

P.S.: Dacă doriți să îmi scrieți, adresa mea de mail este aceasta: deny_mib16@yahoo.com

Vă îmbrățișăm, cu drag,

Eu și Toamna

Revedere

Revedere

Nu găsești prea multe cuvinte când reîntâlnești pe cineva drag…
Închizi ochii,
Și-i îmbrățișezi sufletul.
Nu-s cuvinte, câte lacrimi de dor
și câte pauze lungi și dese ca atunci când îți legeni visele-n gânduri.
Nu-s flori mai frumoase ca ochii pe care-i iubești
Și nici timp să te-aduni, să te cauți, să crezi…
Nu-s tăceri mai dulci ca atunci când se naște-un sărut.
Nu-i cer mai senin ca atunci când simți că poți să zbori,
Când fericirea te înalță în cele mai îndepărtate zări,
Și nu-s culori câte zâmbete așezate pe umeri
Așteptând să atingă obrazul omului drag de lângă tine.
Nu-i liniște-n suflet ca atunci când te simt atât de aproape de mine,
Când tresar și mă pierd lângă tine.
Nu-i zbor mai lin ca atunci când te-alin,
Nu-i bucurie, câtă emoție, emoția de a te revedea
Nu-i cântec mai duios ca îmbrățișările noastre,
Nu există timp, un timp atât de lung ca atunci când te am aproape,
Când stingi dorul și-mi așezi visul pe pleoape…

Revederea e cel mai frumos loc de pe pământ,
Și din gând,
Sărutând.

Când în brațe te ține doar visarea.

În adierea timpului, orașele înfloresc.

Parfumul florilor de tei îmi încălzește sufletul.

Norii nu mai sunt demult nori, sunt poeme la ferestre.

Parisul meu mult iubit.

Când trandafirii nu și-au pierdut parfumul în zbor.

 

Poftă de amintiri

Poftă de amintiri

Sărbătoresc în fiecare anotimp dorul de tine,
aprind lumânărelele mici și suflu cu putere,
poate mi se îndeplinește dorința de a te revedea,
atunci când am nevoie de tine.
Gust din fiecare felie de vise
și ma rog să aibă gustul tău.
Îmi rămâne o urmă de regret pe buze
și-un gust amar de ce nu ești aici,
îmi scriu cuvinte monosilabice în palme
și las roua cristalină să le evapore,
când o nouă zi se așază deschisă în fața mea.
Mă gândesc că mai e foarte puțin până la o nouă aniversare,
dacă mi-ai putea insufla bunătatea din corpurile cerești
nu ți-aș mai cere să îmi aduci zâmbete-n priviri.
Îmi iau albastrul în brațe ca pe-o jucărie
și-i spun povestea noastră
până aproape de gândul tău…
Găsește-mi viața pe undeva !

Mi-e poftă de amintiri
Când îmi e dor de tine.

m-am întrebat câte culori are dragostea pe care ți-o port

au sângerat amintirile albastre când le-am strâns în gândurile pasiunii

nu suporți să îmi suporți nebunia de a te iubi

 îți văd chipul, stă ascuns după cuvinte, mi te-am fotografiat

Când sentimentul meu era doar visul tău

Când sentimentul meu era doar visul tău

Pe note de toamnă îmi cântam fericirea…
M-am trezit departe dintr-o dorinţă într-un vis
Mă scăldam în mireasma melancolică a trandafirilor,
Trandafiri pe care mi-ai trimis pe o stradă franceză
Cu un bilet ataşat.
Nopţile mi-erau pline de speranţă,
În Oraşul Luminilor îmi cântam dragostea alături de tine…
Te iubeam. Zâmbeam cu sufletul.
Îmi şopteai la ureche poezii în amurg,
Şi-mi despicai emoţiile când ascultam “La Boheme”,
La braţul tău, cerul îmi părea rozaliu, euforic.
Mi-ai promis timpul şi tot ce era al tău.
N-am privit în urmă…
Doar câteva mişcări de tango ne trezeau din când în când.
Mi-ai alintat enigmele până la cuvinte,
Iar fericirea mi se prelingea pe obraji, topindu-mi dorul pe buze.
M-ai văzut aşa cum nu am fost niciodată,
Palmele-ţi calde îmi separau şuviţele încurcate într-o boare de vânt…
Te adoram. Te ador.
Mi-ai scos la suprafaţă fiecare picătură de încântare şi-o sorbeai încet, numai tu.

Primul Je t’aime pe care ţi l-am spus  în ţara lui.

Toamna şi iubirile ei. Tu eşti toamna. Toamna e iubirea mea.

Dorinţele se îndeplinesc rând pe rând. Te-am căutat. M-ai găsit colorându-mi toamna cu enigme.