În mine se încolăcește timpul


M-am trezit cu fața lipită de perna cu vise
Și mi-a fost teamă să mă dezlipesc.
Îmi ardeau obrajii de cuvintele pe care nu le-aș fi rostit niciodată
În timp ce pe buze-mi picura sângele imaginilor.
Cu vârful limbii încercam amintirile: dulci, picante, sărate și uneori, mucegăite.
Ochii-mi umezi de patima privirii
Căutau să se-nchidă de dorul fericirii.
Auzeam cum iubirea-mi trimitea săgeți
Cele argintii stăteau fixate în globul emoțiilor.
Mă durea. Mă doare.
Mă dureau palmele-mi lăsate de greutatea timpului,
Nu știam cât o să-l mai pot purta după mine.
În toate dorințele mele
Visele-n flori se deschid.
Când suflu-n gânduri cu putere,
Ochii înlăcrimați mi se-nchid.
Părți rupte din mine se pierd pe undeva
Iar timpul stă se le adune mergând în urma mea.
Timp ars, rănit, timp refuzat,
Flămând de dor
Respiră-ncet și strigă-n mine după ajutor.

Trupu-mi e slăbit, mă simt în picaj,
Nu mai am putere, nu mai am curaj.
Bucuria-mi dulce nu mai e cântată,
S-a pierdut și ea sau a fost uitată.

Timp lovit de stâncă
M-a făcut să scriu…
Teama de-a tăcea l-a făcut să plângă.

În lumina-n care m-ascundeam mereu,
Timpul se-ntreba cum m-am pierdut eu.

Tu m-ai pierdut timp și nu ți-a fost milă
Că-mi plăcea să am zâmbet de copilă.

În mâinile tale, timp de catifea
Mă închid și plâng făr’ a te vedea.

Vreau să-l întâlnesc pe timpul, cel care
M-a crescut în taină cu multă răbdare.

Advertisements
Published in: on April 10, 2018 at 8:05 pm  Comments (2)  
Tags: , , , ,

Pierde-mă tu în lumea mea cu flori


Pierde-mă tu în lumea mea cu flori
Și lasă-mă să-mi regăsesc copilăria,
Mă-ntind în patul de culori,
Visând cum razele îmi cântă bucuria.

Măsor privirea fiecărei flori
Și îmi tresaltă dorurile-n piept.
Al cărui vis e șoapta când în zori,
Ochii mi’s taine când rămân și-aștept?

În lumea mea cu fluturi să mă pierzi,
Căci de mă pierzi, găsitu-m-a melancolia…
Pictez pe buzele iubirii ochii-ți verzi
Și-ți cos pe piept cuvântul, poezia.

Pierde-mă tu în lumea mea cu flori,
Așteaptă-mă și lasă-mă să te găsesc.
De mână cu toți fluturii-n culori
Mă voi trezi și voi simți că retrăiesc.

Pierde-mă tu în lumea poeziei,
S-ascult cum bate inima naturii
Pe mâini să mi se-așeze dintr-o mie,
Fluturii, cheia sol și notele iubirii.

Pierde-mă, pierde-mă, iubite!
Căci știu, răbdarea s-a prelins din ochii tăi…
Timpul mi s-a încolăcit în trup și în cuvinte
Și-abia mai pot să mă pierd singură în foi.

Published in: on March 24, 2018 at 3:31 pm  Comments (7)  
Tags: , , , ,

Eu însămi


Lupt cu timpul,
Cel care m-a scufundat în tumultul tuturor stărilor…
M-a-ncercat de mii de ori până acum
Dar l-am învins cu alte stări care anulau sosirea acestei lupte.

Eu însămi am fost deschisă cu timpul
Dar el m-a închis adânc în mine…
M-am pierdut,
Am strigat după ajutor încercând să mă regăsesc…
Poarta cu vise nu-mi mai era cunoscută,
Am reușit să fac față strigătelor
Și m-am agățat de fiecare strop de liniște
Care picura din când în când în sufletu-mi.

Eu însămi m-am simțit depășită de cuvinte,
Au plecat cu mult înaintea mea fără să m-anunțe
Nu s-au lăsat scrise și nici rostite
Le-am căutat în mine,
Dar m-am oprit,
Știind că n-are niciun rost.

Eu însămi mă simt într-o altă eu
Am rămas în urmă fără să vreau, fără să pot face vreun pas…

Eu însămi caut să-mi sprijin trupul de un corp luminat
Acolo unde nu e durere și nici teamă…

Eu însămi și umbrele-mi toate trăim într-o călimară
Adu-mi câteva foi
Și repară tu, penița stiloului
Stă să cadă de ceva vreme…

Eu însămi aștept.
Am nevoie doar de răbdare
Și de așternuturi curate în care să-mi încolăcesc gândurile sângerânde.

Eu însămi tresar
La fiecare amintire pierdută în mine.

Eu însămi țip pe dinăuntru,
Mă înec în ecouri și-n liniștea cea de zi cu zi.

Eu însămi tac.
Nu-mi vorbi și nu încerca să mă desparți de mine,
O să te cuprindă dorul de-amintiri.

Eu însămi tușesc.
Am răcit în camera cu gânduri.
Să nu intri, e îngheț.

Eu însămi încerc să adorm,
Dar cum să adorm când toate părțile din mine mă țin trează neîncetat?

Eu însămi iubesc.
Mă gâdilă fiorii și traversez emoțiile cu grijă,
Mi-e teamă să nu uit cum e să te simt.

Eu însămi repet.
Vreau să-ncep din nou să pășesc
Dar nu știu dacă stângul vrea să rămână-n urmă…

Eu însămi mă caut,
Unde sunt? Am nevoie de mine mai mult ca oricând.

Eu însămi recunosc
M-am lăsat învălmășită de zbaterea asta
Dintre gânduri și sentimente. Sunt confuză.

Eu însămi tocmai am terminat de scris,
E adevărat sau tocmai am avut un vis?

 

Published in: on February 13, 2018 at 6:46 pm  Comments (12)  
Tags: , , , , ,

Și una, și alta


În mine se naște ceva nefiresc,
Toamnă bolnavă de dor și cuvinte.
Îmi scutură zilele,
Mă cheamă să-mi scriu amintirile.
Îmi tremură glasul, tremur și eu,
Mă roade-așteptarea
Ce țipă în mine.
Se zbat pe sub gene
Lacrimi de dor,
Din al toamnei decor.
Mi-ai zidit pe obraz
Un sărut învechit…
Nu pot să mai simt că sunt vie.
Caut în suflet povești de alint,
Și vise, o mie.
Mă supăr că timpul nu vrea să îmi dea
Iubirea la schimb pe o vară,
Mă supăr și-atunci când timpul îmi ia
Cerneala din călimară.
Mă-ncearcă privirea cu poezii,
Ard stropii de zahăr din gânduri,
Mă-ntâmpină aerul cu frunze-aurii
Mă închid între rânduri.
Petrec ore-ntregi în tainele scrise
Și-mi pun întrebări, zi de zi
De ce se-nsușesc alte dorințe,
Când gândul te-ndeamnă la mii?!
Merg, tac și surâd,
Îmi amintesc că sub soare,
Toți oamenii-și cântă povești,
Merg, tac și mă bucur
De frunzele tale,
Toamnă, ce dragă îmi ești!

Realitatea mă-ndrumă
Dar eu visez arta,
Îmi bat(e) în piept și una și alta.

Published in: on October 18, 2017 at 5:09 pm  Comments (12)  
Tags: , , , ,

Flori ale timpului


Pe cer dacă privim,
Gândindu-ne-n același timp la noi,
Bolta cerească va respira prin ploi,
Cu picături de inimi…
Stropindu-ne cu dor
În tainele tăcerii,
Când lacrimile mor.
Cuvintele ce vor roi în jurul meu
Vor fi flori ale timpului,
Parfum de curcubeu.
Deschide-ți visul care se joacă de mult timp
Cu inimile noastre lipsite de alint.
Floare mi-e timpul…
Dar floare mi-ești și tu.
Iubirea mea de-o viață,
Iubitul meu,
Și-acum.

Zărindu-te în calea mea sau pe același drum
Aceiași fluturi se așază în sufletu-mi…
Și-acum.

Published in: on June 12, 2017 at 9:36 pm  Comments (4)  
Tags: , , , ,

Iubirea mea


 

Inima mea țipă pe dinăuntru ca un creion ascuțit
Care’și pierde sângele din bătăile inimii…
Iubirea mea, doru-i înghețat pe spatele meu,
Stă prins în cleștii arigintii,
cei pe care îi țineam doar pentru șoapte.

Iubirea mea, ‘mi lipsești
Simt un gol în inima mea…
Nu mi te am aproape,
Mi-ești inimă și strig…
Lipsești.
Din gânduri, dor și șoapte.
Unde-mi ești?

Iubirea mea, ne-am căutat atât de mult
Ne-am risipit fără să vrem
Și ne-am pierdut.
Glas stins, durere și zbor frânt
Strigăt de of în gând și iar în gând.

Iubirea mea, ‘mi lipsești
Simt un gol în inima mea…
Nu mi te am aproape,
Mi-ești inimă și strig…
Lipsești.
Din gânduri, dor și șoapte.
Nu îmi ești.

Iubirea mea, doar timpu-i între noi,
Cuvintele, cum bine știi..
S-au risipit în 2.

Published in: on May 4, 2017 at 8:42 pm  Comments (13)  
Tags: , , , , ,

Când enigmele visării mă-nvolburau


Când enigmele visării mă-nvolburau

Dintre dorinţele pe care le-am avut odinioară,
Doar zâmbetul dimineţii le-a mângâiat.
Pe asfalt,
Rugăminţile ardeau în tăcere,
Departe plângând în noaptea de foc…
Buzunarul de catifea dezlipea speranţele în urma mea,
Lăsându-le să se joace în zilele cu dor.
Aeriseam ideile lipsite de orice însemnătate,
Cântau în cor pe notele înalte…
Mă blocam în tăcere, în cuvinte şi-n ritm
Ce folos şi ce timp ?!
Se pierdeau orele când poposeam în gândul serii,
Minutele stingeau enigmele visării.

Published in: on March 24, 2015 at 8:45 pm  Comments (15)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: