Ce e prietenia ?

Ce e prietenia ? 

Ce e prietenia pentru noi ?
O simplă joacă, în zilele cu ploi ?
Mă tot gândesc cum să răspund,
Dar este greu şi-n gânduri mă afund.

Dar dacă-i soare de ce trimiţi norii spre mine?
Nu mă cunoşti şi nu mai cred în tine.
Am fost copii nevinovaţi fără-ntrebari,
Şi zborul ne-a purtat în diferite zări.

Ţi-am oferit încredere…tu ce mi-ai dat?
Indiferenţa ta uşor m-a dărâmat.
Iar eu , te-am ascultat prea mult.
Nimic nu înţeleg, nimic nu mai aud !

De ai ales o altă cale,
Viaţa să-ţi fie doar cu soare…
Cuvântul sfânt “prietenie”,
…nu l-ai aflat, n-a fost să fie !

Visare

Visare 

Nu plouă, deci nu-i melancolie,
Dar gândurile vin şi trec…
…o mie şi inc-o mie.

Sunt mii de întrebări fără răspuns
…sunt vise ce demult, eu le-am ascuns.

Nu vrei o stea din cerul infinit?
…tu ,nu !
Dar, eu pot s-o ating.

Şi visătorii se vor trezi târziu.
… sa spere neîncetat, căci doar atât mai ştiu !

Zâmbetul tău…

Zâmbetul tău… 

E ziua ta şi tare aş vrea să-ţi spun:

Zâmbetul tău…e tot ce mai contează , acum.
Iubirea şi cuvântul , ţi le voi dărui,
Un suflet ca al tău , mereu îl voi iubi !
Alunecă din cer o raza luminoasă,

Te înconjoară şi viaţa ţi-e frumoasă.
Aş vrea să-ţi dăruiesc eternul infinit,

Misterul unei nopţi şi tot ce-i de iubit.
Iar tu, cu chipul blând, fii fericit mereu !
Haina iubirii tale, cu drag voi fi doar eu…

Sensibilitate

Sensibilitate 

    Soarele apune trist din când în când…
    E cuprins de teama unui gând.
    Nu aşteaptă alinare de la nicio stea din cer,
    Schimbarea l-a cuprins deodată şi totu-i efemer…
    Iertare…da, iertare !
“-Bună dimineaţă, soare ! Ce mai faci ? Cum te mai simţi ?”
“-Iar copile eşti cu mine, numai tu mă mai alinţi !”
“-Luminează-mi calea iarăşi, nu te stinge… nu pleca !
   Iar eu voi promite, soare…lângă tine eu voi sta !”
   Timpul ştie ce să facă, căci doar el ne controlează…
   Astăzi oamenii sunt bine…mâine cine mai visează ?
   Trec clipele noastre toate, fără nicio întrebare…
   E sensibil Universul, nestatornic… de ce oare ?

Mulţumesc !

Mulţumesc ! 

Mult îmi place să mulţumesc…
Unui om, unei stele, lui Dumnezeu.
Lista-i imensă şi mă tot gândesc…
Ţie, străine…ţi-am mulţumit, eu ?
Un gând, o privire…şi sunt fericită…
Misterul luminii din nou l-am aflat !
E pace în suflet…doar o şoaptă se-aude,
Scriu despre tine şi scriu neîncetat…
Cuvântul acesta nimic nu-mi ascunde !

Vreau doar o lacrimă…

Vreau doar o lacrimă… 

De câţiva ani mă tot întreb, ce rost am pe pământ ?
Nu m-am născut din dragoste, eu m-am născut să plâng .
De aveam grai… aş fi vorbit din prima zi, c-o stea,
Să mă păstreze-n Univers… şi să privesc la ea !

Nu, nimeni nu m-a vrut, ba chiar m-a izgonit.
O, Doamne ! Cât să-ndur… şi câte-am de primit…
Mă simt atât de singură şi nu îmi este bine…
O, Doamne ! Fie-ţi milă şi nu uita de mine…

Dar tac… şi tac, atât mi-a mai rămas, în noaptea cea târzie.
O simplă lacrimă aş vrea, să nu rămân pustie.
Să stea cu mine până când … îmi va sosi chemarea…
Căci nu mai vreau să mai visez, e prea scumpă răbdarea !