Și uneori arma trecutului e îndreptată spre mine
La prima împușcătură, ochii mi se închid
Și mă încolăcesc pe după amintiri.
Îmi vărs timpul petrecut în doi
Pe pământul înghețat de dor.
Sub privirile tale,
Îmi dau ultima suflare
Și tac, lăsându-te să mă ucizi.
Dintr-o urmă de suspin,
Doar umbra ta mă salvează,
Când ultimele-ți șoapte
Îmi cutreierau sufletul răvășit.
Sângele învolburat de tot ce am simțit pentru tine,
E vestitorul următoarei primăveri.
Va înflori sub sărutul tău.
Fă-l parte din anii tăi,
Voi respira prin tine!
Ne iubim atât de mult încât uităm unul de celălalt.
Tu uiți tot timpul. Și taci.
Te iubesc.
Și eu te iubesc!
Glasul ți-l aud și fără să te-ascult.