Ce va urma?
A trecut timpul, chemarea-i aproape,
Din drum m-am oprit şi mi-am luat “Rămas-bun !”
Ultima zi se transforma în noapte,
Ultimul gând m-apasă acum.
Cum să readuc timpul risipit?
Cine m-ar crede că încă mi-e teamă?
E zi…şi soarele nu s-a trezit.
Zâmbetul nopţii-mi picură pe geană.
E trist , e urât şi vreau doar să scriu.
Gândul se pierde şi nu am cuvinte,
Ce va urma? Atât vreau să ştiu…
Dar gustul amar al plecării se simte.
Dulce şi amar
Dragostea creşte pas cu pas.
Unde eşţi tu cel care i-a dat glas?
Lasă-ţi, tu, grijile de zi cu zi !
Ce dulce va fi viaţa, când vei zâmbi,
E timpul trecător şi clipele’s târzii.
Şi-apoi iubirii mele-i vei răspunde.
Ia-mă la tine-n suflet… chemarea n-o ascunde !
Amarul risipeşte-l şi nu mă alunga…
Mereu te voi iubi, mereu voi fi a ta !
Atinge-mă de vrei , nu va fi greu.
Rămân doar să mă rog lui Dumnezeu….
Ce faci ?
“-Ce faci iubitule acum?”
Eu aş avea ceva să-ţi spun!
Că eşti în gândul meu mereu,
Că te aştept din drumul tău.
“-Ce faci iubitule?” Hai spune !
De ce nu vii din nou la mine?
Mi-ai spus că vei veni cândva,
Că voi rămâne doar a ta.
“-Ce faci iubitule?” Răspunde!
Căci gândul meu în infinit pătrunde…
Căci infinit, tu pentru mine eşti.
Aş vrea din nou să mă priveşti.
“-Ce faci iubitule?” Hai zi !
Eu ştiu că iar tu vei veni,
Nu vrei să îmi răspunzi şi taci.
Te-ntreb , iubitule:”- Ce faci?”
“-Ce faci iubitule?” Te-ntreb atât.
Aş vrea să îmi răspunzi mai mult.
Dar taci şi nu mai rabd, răspunde !
Tăcerea ta în suflet îmi pătrunde.
“-Ce faci iubitule ?” Te-ntreb a mia oară.
Tu ai uitat ce mi-ai promis aseară.
Te rog , răspunde-mi ! De ce taci?
“- Ce faci iubitule… ce faci?”
“-Ce faci iubitule?” N-am altă întrebare !
Sufletul îndurerat în mine moare.
Doar un cuvânt de-ai spune , mi-ar fi de-ajuns.
Dar şi tăcerea ta e un răspuns.
“-Ce faci iubitule?” Te-ntreb ultima oară!
Şi uit ce mi-ai promis aseară.
Acum de ce tu mă priveşti şi taci?
Of ! Nu te mai întreb “ce faci?”.
Suferinţă
De ce Doamne m-ai lăsat pe pământ,
Să adun doar lacrimi, să adorm plângând?
Mă simt atât de singură şi îmi doresc nespus,
Să urc în cer la Tine, acolo sus.
De ce lacrima mea nu capătă alinare?
Mă simt atât de singură şi doare.
Un sfat trimite-mi de acolo, de departe
Ajuta-mă,Tu, Doamne! Nu mă lăsa de-o parte .
Şi am băut din cupa de nectar.
Dar gustul nu e dulce, ci amar.
Şi am sorbit din cupa fericirii,
Dar am aflat atât : gustul mâhnirii.
Alb-Negru
Amintiri , vise , speranţe s-au adunat în mintea mea,
La ce bun îmi vor folosi când voi pleca?
Binele şi răul se vor despărţi-n final.
“Negru” şi “alb” vor ieşi din paleta de cristal.
Eliberarea va fi făcută-n mod profund.
Gustul regretelor voi încerca să mi-l ascund.
Rugăciunea către Dumnezeu pe drum o voi rosti.
Un înger drag de sus îmi va şopti:
“Ai sosit devreme , nu-i timpul trecut,
La mine-ai venit …ai multe de făcut.
Binele acum va învinge teama…
Nu mai sta copile, tu anunţă-ţi mama.
Ea va sta prea mult îngrijorată,
Greul o cuprinde… şi tristeţea , toată.
Risipeşte “negrul”, “albul” te-nconjoara,
Un sărut trimite-i şi te-ntoarce iară….”
Din nou septembrie…
Azi, toamna din nou a sosit…
Natura începe să se ofilească.
Florile din grădina s-au veştejit,
Septembrie începe să povestească.
Pe zi ce trece mă tot gândesc
Cum trec anii pe lângă noi,
Suntem ca bietele frunze ce ruginesc,
Suntem ca bieţii copaci ce devin goi.
Să oprim timpul ? E doar un gând…
Acest peisaj e plin de culoare,
E toamnă din nou…rămân doar visând,
Priveşte pădurea ! E o splendoare…
Atât de mult am aşteptat…
Mi-a fost tare dor de-anotimpul preferat.
Denisa Aricescu 