Perioada de trecere de la un an la altul, parcă îmi descarcă amintirile pe un ecran care mai târziu se stinge treptat și-mi redeschide un alt ecran complet gol. Mă simt lipsită de vlagă, mă face să mă gândesc cum va arăta următorul an și dacă va fi la fel de bun ca cel anterior. Este o senzație ușor ciudată, deși ciocnesc paharul cu “La mulți ani”, mi se întâmplă să mă văd trecând un alt pod poleit cu dorințe și care are drept balustradă anul din urmă cu amintiri. Aceeași trecere cu emoții a fost și între anii 2016-2017. Mă apăsa gândul că nu vreau să se piardă tradiția anilor 2015 și 2016, de a nu-mi lua de lângă mine pe cineva drag, dar pentru că dorințele se îndeplinesc, 2017, a fost un an excepțional, care, n-a luat pe nimeni de lângă mine, dar câțiva au plecat. Așa am simțit.
Anul acesta a fost despre nunta noastră și despre mulți oameni cu care am interacționat, pe care i-am cunoscut cu adevărat, pe care i-am câștigat, dar și despre alții care au plecat. Chiar mă întreba cineva cum a fost 2017 pentru mine. N-am știut să-i răspund, dar m-am gândit că a fost anul în care mi-am dat seama că încrederea nu e doamnă pentru toată lumea, eu așa o consideram, doamna căruia nu ai voie să-i greșești numele, să-i vorbești de sus sau să uiți să-i scrii din când în când, și de asemenea, a fost anul când mi-am schimbat numele, când soțul meu mi-a deschis ochii și mi-a demonstrat că unele lucruri chiar există, cum ar fi: grija pentru celălalt, prietenia în cuplu, zâmbete la orice oră, dragostea necondiționată și faptul că nu se alterează relația după ce spui DA, din contră. (…)
Dar pentru că am fost atât de mult luată prin surprindere, voiam să nu țin cont de tradiția pe care am respectat-o în ultimii ani, aceea de a împărtăși cu cititorii mei gândurile la finele anului în curs, însă mi-am dat seama că aș fi greșit și m-am decis să vă povestesc și să vă mulțumesc că ați fost alături de mine, încă un an.
Și ca să nu mai lungesc atât de mult “discuția”, aș vrea să vă mărturisesc că anul acesta, în primăvară, am alergat după fluturi la propriu, mi s-au așezat în palmă, i-am admirat, m-am emoționat și ne-am promis revederi.
Vara m-a cucerit de-a dreptul, mi-am revăzut prietenii, pescărușii, adulmecând, ca și mine, bucăți întregi de pizza, 🙂 și dacă nu mă credeți, priviți:
Am revăzut marea de trei ori, am stat de vorbă, am glumit, mi-a adus voie bună și ne-am bucurat împreună de muzică.
https://www.instagram.com/p/BWW2E8oAuU5/?taken-by=denisa.aricescu
Nici muntele nu a rămas nevizitat, am descoperit unele dintre cele mai frumoase poezii a le lui Serghei Esenin, când am călătorit într-o zi de august cu familia pe Transfăgărășan.
Timpul nu stă în loc, au sosit emoțiile și fluturii de toamnă.
Ne-am plimbat, am vizitat locurile de poveste din Toscana, am revăzut Parisul și ne-am zâmbit.
Toscana, 2017
Paris, 2017
El este Havasi, artistul care deține recordul mondial pentru cel mai rapid pianist. O splendoare.
La începutul lunii decembrie, The Motans ne-a încântat cu frumoasele lor melodii.
Iar pentru că l-a sfârșitul fiecărui an, fiecare copil așteaptă ca dorințele să-i fie îndeplinite, prin scrisoarea trimisă lui Moș Crăciun, soțul meu, m-a ajutat să-mi împlinesc un vis, acela de a-mi aduce părinții, bunicii și nașii, la concertul “Iarna Simfonic Aniversar”, susținut de Tudor Gheorghe, la Sala Palatului din București. Emoții la infinit.
Anul acesta a fost despre fluturi, în special, cei de toamnă. Am zâmbit, am râs, m-am emoționat, am plâns, am iubit, am scris, am citit, am pictat, ne-am bucurat, am trăit unul dintre cele mai importante evenimente din viață, am avut familia aproape, ne-am veselit. Au fost și momente mai puțin plăcute, dar am început să învăț, că nu e totul așa cum îmi imaginez și că trebuie să fac față, indiferent de ce o să primesc. Firea mea visătoare a început să se maturizeze.
Cam asta despre mine, despre noi. 🙂
Mi-aș dori un 2018 încrezător, cu mai mulți fluturi, cu oamenii dragi aproape, cu multă căldură, sănătate și bucurie, iar aceleași lucruri vi le doresc și dumneavoastră, să vă iubiți și să fiți iubiți, să zâmbiți cât mai mult, să aveți încredere în alegerile pe care le veți face, să aveți familia și prietenii, aproape și să fiți puternici!
Mulțumesc, an al emoțiilor, 2017! Îți mulțumesc Doamne-Doamne! Îți mulțumesc, Mihai! Vă mulțumesc, dragi părinți, bunici, nași și prieteni!
Vă mulțumesc tuturor celor care ați rămas alături de mine!
Vă promit poezie de suflet, în continuare! ❤
Cum a fost anul 2017 pentru dumneavoastră?
Denisa Aricescu 