Fără de noroc
În mai când s-a născut biata albină
Când s-a văzut în noua ei grădina,
Credea că este raiul pe pământ…
Dar nu ştia că-n viaţa ei vor fi atât:
…doar ploi şi vânt.
În noul stup, n-a zăbovit prea mult,
Căci izgonită a fost far’ un cuvânt.
Şi în alt stup a fost primită
Şi doar acolo, ea a fost iubită.
Când într-o zi perechea şi-a-ntalnit,
Zburau doar împreună… spre cer, spre infinit.
Şi viaţa le păreau atâta de uşoară,
Şi seamă nu-şi dădeau că timpul trece… zboară.
Şi într-o zi când ea, de el n-a ascultat
Când aripa şi-a frânt. Ah, Doamne…ce-a oftat !
Dar nu voia nimic, doar ajutor cerea,
Dar toţi o părăsise şi nici că le păsa.
S-a-ntors din nou la stup zdrobită de durere,
Plină de deznădejde şi fără să mai spere,
Şi aripa cealaltă s-a frânt şi a căzut.
« – De ce nu e iubirea aşa cum am crezut ? »
Denisa Aricescu 