Nu-ştiu-de-ce

Nu-ştiu-de-ce

Noaptea îşi lumina privirea,
În podul palmelor,
Când focul se-aprindea,
Sub tăcerea mea.
Cartea se-nchidea,
Lumina se stingea
La înc-o rugăminte
Ce arde în cuvinte !

Când se iubeau dincolo de timp

Când se iubeau dincolo de timp

S-a născut într-o zi de primăvară,
A desfăcut nodul amintirilor
Şi a lăsat timpul să-i stea aproape.
Nu s-a temut,
Şi-a alungat teama
Când fiecare gând de-al lui
O mângâia şi-i aducea lumina zilelor
din stropii întunecaţi care picurau cu repeziciune
peste geamurile-n care
se oglindea fericirea în mersul grăbit
pe strada clipelor răsfirate.
A crescut în braţele lui
Şi s-a regăsit…
Cu cei 11 paşi parcurşi,
Cu cele 11 zâmbete ale lui,
Cu cei 11 nori pe care pluteau,
Cu cele 11 priviri pătrunzătoare,
Cu cei 11 copăcei desenaţi din dragoste,
Cu cele 11 dansuri ale Lunii
Şi
Cu cele 11 linii ale pasiunii parcuse de şoaptele lor.
De 11 ori şi-au spus “Te iubesc”,
Când două uşi se deschideau simultan la 11:11.
Atunci era
Ora în care se preda iubirea,
În cea de-a 11-a lună
Când ea adormea într-un gând
şi el se trezea a-11-a oară,
cu acelaşi glas din visele ei.

Erau doi, unul lângă celălalt.

O completa,

pentru că 11 era o parte din ea.

Sursă foto: https://www.pinterest.com/