Muzica mea din noapte


Muzica mea din noapte 

Ating geamul rece
Cu două degete ,
Le mişc şi trec cuvintele prin ele
Să cadă pe asfalt, grijile mele.
O melodie se repetă,
Iar alta stă la rând, cochetă…
Se urcă şi se-aşează-n gând pe sub covor,
Doar la refren se prind în dans de dor…
Şi zbor, uşor pe draperie
Lăsându-mi noaptea, muzică să-mi fie.

Iar la pian,
Luna îmi cântă Universul
Din notele de stele te chem să-mi fii tu, versul !

Advertisements
Published in: on February 25, 2014 at 12:16 am  Comments (22)  

Raze în alb pe verde


Raze în alb pe verde 

O furnicătură,
pe umărul gol de timp.
Zăpada plină de amintiri
acoperă
un bulgare de viaţă cenuşiu,
îngheţat şi tăcut…
E în mâinile mele
de ieri
când pentru mine e azi
şi pentru tine va fi mâine.
Îndrăzneşte !

Fii ghiocelul meu,
Vesteşte-mi primăvara !

Published in: on February 22, 2014 at 8:13 pm  Comments (20)  

O patinatoare-floare


O patinatoare-floare 

Timidă şi gingaşă,
O floare patina…
Dar nu ştia,
Că rochia albă ce-o purta
Cu tivul descusut,
S-a ofilit de la sărut
Şi o petală i-a căzut…

O floare albă patina…
În palma ta,
Pe pielea ta
De catifea…

Published in: on February 18, 2014 at 9:00 pm  Comments (34)  

Când pasiunea scutura petale peste noi…


Când pasiunea scutura petale peste noi…

Eram la fereastră
admiram cerul cum se pregătea să adoarmă.
Tu,
ai deschis uşa şi ai rostogolit un zâmbet către mine;
nu puteam să-l las neobservat…
M-am îndreptat către măsuţa rotundă,
am vrut să mă aşez să-ţi scriu,
dar era ocupată
şi poate chiar mai fericită…
Mă aşteptau câteva lalele roşii,
o foaie şi un stilou.
Te-ai aşezat lângă mine…
mâinile tale cuprindeau palmele mele,
ochii tăi picurau magie în sufletul meu,
şoaptele mele erau mute…
N-aveam voce,
eram cuprinsă de emoţie…
Ai luat un pahar de cristal,
paharul din care obişnuiam să gust sirop dulce de speranţă
şi ai turnat povestea unor cireşe amare…
Amestecate aveau o aromă ameţitoare,
m-am pierdut în braţele tale…
În acea seară,
ai închis Luna într-un medalion
şi l-ai prins în jurul gâtului meu
să-l pot purta cu mine pretutindeni…
Iubitule,
m-ai lăsat să adorm pe umărul tău ,
dar eu nu ştiam că
Tu,
mi-ai furat gândurile, cuvintele şi sărutările pentru totdeauna…

Published in: on February 13, 2014 at 7:00 pm  Comments (11)  

Din nou lângă tine…


Din nou lângă tine… 

Ai suflat praful de somn căzut peste genele mele
cu o sărutare de-a ta…
Noaptea s-a supărat şi a plecat,
dar mi te-a lăsat pe tine, omuleţ desprins din cer.
Rămâi,
vreau să întâmpinăm dimineaţa !

Published in: on February 8, 2014 at 12:39 am  Comments (34)  

Strada dorinţei cu linie continuă


Strada dorinţei cu linie continuă 

Era o zi simplă,
poate doar câţiva nori complicau puţin cerul.
Pantofii eleganţi mă aşteptau,
m-am urcat în maşina timpului, am pornit radioul
şi am început să accelerez.
Se difuza o melodie ce-mi părea cunoscută,
fredonam uşor…
În câteva minute, cerul părea să rămână singur
fără vreun martor pe lângă el;
zâmbeam, soarele nu mă deranja
tocmai plecasem de acasă
peisajul superb, mă mângâia…
câteva indicatoare aveau să apară în drumul meu…
erau diferite,
primul mă atenţiona că vor cădea sărutări,
cel de-al doilea mă avertiza că întoarcerea e interzisă,
oare ce se întâmpla ?
Aveam prioritate doar spre strada viselor
şi asta ar fi însemnat să-mi păstrez sensul de mers.
Da, îmi plăcea acea stradă,
părea diferită şi poate chiar minunată.
Copacii zâmbeau ,
iar umbrele lor se prindeau în dans.
Deodată linia continuă se accentua,
următorul indicator mă atenţiona
că va urma o curbă deosebit de periculoasă
pe traiectoria inimii…
Am frânat din timp
dar,
nu te-am putut evita,
ai apărut în faţa mea
şi mi-ai tăiat calea.
Nu ştiam ce se întâmplă cu mine…
M-am trezit şi mi-ai spus că sunt conectată  la aparatul iubirii,
iar fiecare fir ce se leagă de mine e un gând de-al tău…
M-ai salvat, dându-mi şansa la viaţă cu dragostea ta,
nu pot decât să-ţi mulţumesc,  zâmbindu-ţi zi după zi
şi plimbându-ne astfel pe strada dorinţei cu linie continuă…

Published in: on February 5, 2014 at 6:00 pm  Comments (27)  

Tăcerea dintre vise


Tăcerea dintre vise 

Aşternutul de catifea
mă-nfioară şi mă trimite să visez.
Da !
Acolo e întregul meu Univers.
Târziu, tot mai târziu
cad peste mine,
tainele ascunse în plumbul tăcut,
desfăcut, ce a rupt
un suflet temut.

Respir şi inspir
mă caută des
vise, o mie,
într-o noapte-argintie…
Mă trezesc când sunt mai aproape de tine,
stelele fac pauză cu somnul trimis.
Tu mă cauţi, mă strigi,
mi-ai zis :
-Vino la mine!
De mâna m-ai prins…
M-ai privit şi apoi,
Te căutam iar în vis,
cu un dor aprins
ce nu s-a mai stins…

Published in: on February 1, 2014 at 6:00 pm  Comments (15)  
%d bloggers like this: