Pasiunile nasc enigme
Enigma fiecărei clipe
Face din mine să visez,
Îmi cerne gânduri după gânduri
O altă lume îmi creez.
Pe gene simt o mângâiere
Căci pasiunea din decor
A traversat întreg oceanul
Cu şoapta ce i-a fost vapor.
Şi zi de zi când mă retrag
În locul ultimului glas
Distanţa dintre două lacrimi
E apropierea unui pas.
Tăcerea e o pasiune
Enigma zace, dar trăieşte
Are putere prin cuvinte
Le prinde-n vers, ea le iubeşte !
Timpul va rămâne scris
Azi nu e doar o oră,
Azi este chiar o zi.
Minutele mărunte,
Ne-mbătrânesc, să ştii.
O zi a fost şi ieri
Şi va rămâne mută.
Căci zilele ce trec
Nu vin.Se duc.N-ascultă !
Mâine e o altă zi
Sub formă de-ntrebare.
Trezindu-mă sau nu,
Nu ţine cont, apare.
Speranţa stă-n secunde,
În clipa ce-o trăiesc.
De ce să opresc timpul,
Când simt că-l irosesc?
Tot ce rămâne-n treacăt…
E versul ce l-am scris,
Un nume, o dorinţă
O clipă şi un vis.
Doar ceasul ştie, tace…
Chiar dacă-l auzim,
Nu conştientizăm,
Distanţi doar îl privim…
Mă voi schimba…
Mă voi schimba, iubitul meu,
de mâine voi fi apă
şi singură voi trece ţărmul tău…
Nu vreau să mă opreşti,
căci gândul iar mă seacă…
de stâncile tăcerii mă voi lovi mereu.
De-ncerci să fii o flacără vârtoasă
cu un sărut îţi nimicesc suflarea !
Iubitul meu, speranţa ne salvează
de azi, nu fac decât să vezi schimbarea…
Îndrăzneşte să fii om !
Îndrăzneşte să fii om, nu o umbră temătoare…
Nu-ncerca să deschizi rana, las-o-nchisă, căci mă doare.
Demonstrează că-ntr-o zi vei ajunge să vorbeşti
Renunţând la lucruri care te-au făcut să nu iubeşti.
Azi sau mâine, peste-un timp mă vei întreba ce-i soarta …
Zămislit din gânduri crude nu vei şti să-mi descui poarta.
Numai tu te poţi salva din mulţimea de străini
Educându-ţi egoismul vei putea să scapi de spini…
Ştiu, te-nţeapa şi se-nfig, dar ei vin de pe tulpina
Trandafirilor gălbui ce-ncercau să-ţi spele vina.
Episoadele tăcerii n-au făcut decât s-ascundă…
Scumpa vorba şi timidă ce putea curaj să vândă.
Aminteşte-ţi că nici eu n-am avut doar clipe bune…
Fără lacrimi nu pot sta, ele au un rol în lume.
Izvorăşte suferinţa, cândva râul o să sece…
Ia-i puterea de-a săpa, prin voinţă îţi va trece.
Osândirea va veni, dar nu-i timpul pe Pământ.
Mergi şi-nvaţă să fii om, îndrăzneşte meditând !
Vărs lacrimi pentru voi…
Iubirea mă înalţă, iubirea mă hrăneşte
Uit de dureri, uit cine m-amăgeşte…
Bucăţi din mine, rupeţi… dar nu mă aruncaţi
Eu vă iubesc, vă iert…dar voi ce aşteptaţi?
Să mă topesc uşor, să plec fără suflare…
Ca focul din priviri ce arde şi dispare…
Cu hainele torturii mă îmbrăcaţi, râzând
Uitaţi, dar eu ce fac? Mă rog şi-adorm plângând…
Liniştea ce o caut, eu am găsit-o în voi
Acopăr şi nu vreau să văd greşeli, căci noi
Cu sufletul iubim, cu vorbe dărâmăm
Răsare egoismul şi nu ne bucurăm…
Iubesc cu lacrimi, iubesc fără oprire
Merg mai departe, chiar dacă sunt rănită…
Inima mea , ascult-o şi n-o să se închidă !
Mi-am ascuns dorul…
Mi-am ascuns dorul…
L-am îmbrăcat cu parfum,
L-am aşezat între haine,
Să mă urmeze pe drum.
Mi-am ascuns dorul,
L-am transformat în licoare
E dulce-amăruie.
Misterioasă savoare…
Mi-am ascuns dorul,
Într-o noapte-nstelată,
L-am aşezat pe un nor
Să nu fiu uitată.
Mi-am ascuns dorul,
Într-o privire,
Ocoleam fără rost,
Doi ochi de iubire.
Mi-am ascuns dorul,
Într-o carte citită,
Speram că povestea
Va fi fericită…
Mi-am ascuns dorul,
În anotimpuri de vis…
Cu trecerea lor,
Dorul s-a stins…
Mi-am ascuns dorul,
Pe o hârtie albastră
Am presărat doar cuvinte,
Despre dragostea noastră.
Mi-am ascuns dorul,
În dorul de stele,
Dar eu sunt pe Pământ,
Cum voi ajunge la ele ?
Mi-am ascuns dorul,
Într-un inel de argint,
Îl ador şi nu pot,
Să-mi doresc să îl schimb.
Mi-am ascuns dorul,
Într-o inima surdă,
Dar cum tu nu ştiai,
L-ai lăsat să se-ascundă.
Un trup cu două suflete
Fericirea,
Ne stă-ntr-un zâmbet reuşit,
neanunţat,din inimă venit !
Ne stă într-o privire pătimaşă
ce lasă urme, ca o avalanşă..
N-o cauţi, căci nu are adresă…
sau poate se găseşte în poveşti,
căci e prinţesă!
Nu e stabilă, fuge fără urmă,
îţi ia din vise, speranţa ţi-o sugrumă.
Tristeţea,
Un gust sărat al lacrimilor reci,
ce îl aduni în pumn , în gândurile seci.
De vrei să ai tovarăş, într-o călătorie,
mereu e pregătită, aproape să îţi fie.
Dar pentru mine, e chemare,
a versurilor ce le scriu,
m-ajută să-mi hrănesc povestea…
şi ne-nţeleasă, eu să fiu.
Cu două suflete, trăim cu toţii,
Ne amăgim…
Şi nu vedem,
Căci trupul meu, dar şi al vostru…
Ne schimbă viaţa ce-o avem…
S-a îmbolnăvit o clipă dulce…
S-a-mbolnăvit o clipă dulce…
S-a oprit timpul.
Plânge, plânge…
Avea tristeţe în privire,
Căci va rămâne o amintire.
Am întrebat-o ce o doare,
Dar glasul îi devine mut.
Aş strânge-o-n pumn,
Să nu se stingă…
Şi să-şi revină c-un sărut.
În gândul meu
Va respira,
Prin melodiile lăsate…
O să viseze, clipa dulce…
Căci dorul îi va da dreptate!
Denisa Aricescu 