Și una, și alta


În mine se naște ceva nefiresc,
Toamnă bolnavă de dor și cuvinte.
Îmi scutură zilele,
Mă cheamă să-mi scriu amintirile.
Îmi tremură glasul, tremur și eu,
Mă roade-așteptarea
Ce țipă în mine.
Se zbat pe sub gene
Lacrimi de dor,
Din al toamnei decor.
Mi-ai zidit pe obraz
Un sărut învechit…
Nu pot să mai simt că sunt vie.
Caut în suflet povești de alint,
Și vise, o mie.
Mă supăr că timpul nu vrea să îmi dea
Iubirea la schimb pe o vară,
Mă supăr și-atunci când timpul îmi ia
Cerneala din călimară.
Mă-ncearcă privirea cu poezii,
Ard stropii de zahăr din gânduri,
Mă-ntâmpină aerul cu frunze-aurii
Mă închid între rânduri.
Petrec ore-ntregi în tainele scrise
Și-mi pun întrebări, zi de zi
De ce se-nsușesc alte dorințe,
Când gândul te-ndeamnă la mii?!
Merg, tac și surâd,
Îmi amintesc că sub soare,
Toți oamenii-și cântă povești,
Merg, tac și mă bucur
De frunzele tale,
Toamnă, ce dragă îmi ești!

Realitatea mă-ndrumă
Dar eu visez arta,
Îmi bate în piept și una și alta.

Advertisements
Published in: on October 18, 2017 at 5:09 pm  Comments (8)  
Tags: , , , ,

Când căutai să îmi săruţi iubirea


Când căutai să îmi săruţi iubirea

Mi-am desenat timpul pe o coală de speranţă
Mi-am luat gândul de la şoaptele pe care le-am iubit,
M-am ascuns în ochii căprioarei ce-şi plimba destinul
Prin pădurile de foc din asfinţit.
Când eu mă zbăteam pe marginea visului
Tu alergai cu paşi repezi spre mine
Mă strigai cu toată puterea,
Îmi săgetai auzul cu semnale aprinse
Şi-mi făceai inima să se strecoare printre stânci.
Când m-ai găsit,
mi-ai sărutat sufletul cu dor,
iar eu mi-am închis ochii, tremurând.
M-am agăţat de tine,
aşa cum se agaţă cireşele amare la urechile verii.

foto 1

Published in: on July 23, 2015 at 11:42 pm  Comments (18)  
Tags: , , , ,

Când enigmele visării mă-nvolburau


Când enigmele visării mă-nvolburau

Dintre dorinţele pe care le-am avut odinioară,
Doar zâmbetul dimineţii le-a mângâiat.
Pe asfalt,
Rugăminţile ardeau în tăcere,
Departe plângând în noaptea de foc…
Buzunarul de catifea dezlipea speranţele în urma mea,
Lăsându-le să se joace în zilele cu dor.
Aeriseam ideile lipsite de orice însemnătate,
Cântau în cor pe notele înalte…
Mă blocam în tăcere, în cuvinte şi-n ritm
Ce folos şi ce timp ?!
Se pierdeau orele când poposeam în gândul serii,
Minutele stingeau enigmele visării.

Published in: on March 24, 2015 at 8:45 pm  Comments (15)  
Tags: , , , ,
%d bloggers like this: