Fiecare

Fiecare 

Fiecare casa are povestea sa.
Fiecare drum are un necunoscut.
Deci fiecare om are o stea ,
Şi fiecare viaţa, un trecut.

Fiecare sfânt are putere,
Şi fiecare pasăre îşi are propriul zbor.
Deci fiecare lacrimă cunoaşte a sa durere.
Şi fiecare inima îşi pune al ei zăvor.

Un zâmbet are fiecare om,
Şi fiecare raza are o lumină,
Şi frunze cad din fiecare pom,
În Univers, fiecare stea este divină.

Fiecare vorba îşi are propriul rost
Şi fiecare gând devine profund ,
În fiecare poezie este un înţeles şi-a fost.
Şi fiecare vers îl scriu doar meditând…

Ce este oare ?

 

Ce este oare ? 

Numai la viaţa mă gândesc.
Este un dar dumnezeiesc.
Lumina şi căldura o-nconjoara.
Iar uneori nu e uşoară.
Nimeni nu ştie de fapt ce este ea.
Iubire ? Cântec ? Sau o stea ?
Şi mii de stări apăsătoare,
Te fac să te întrebi: ce este oare?
E vraja sufletului…ce apoi dispare…

Încredere

Încredere

Chiar dacă uneori greşim,
Noi vom ajunge mai mult să ne iubim.
Cu dragoste vom scrie romane de iubire
Şi tot ce e frumos va fi în amintire.

Mereu să crezi şi să iubeşti
Cu dragoste să mă priveşti.
Să-mi spui că sunt iubita ta,
Şi dragostea va fi a mea.

Cuvântul dragoste-i ceva miraculos
Să simţi şi să trăieşti este frumos.
Şi uneori chiar dacă mai greşesc,
Să ştii iubitul meu, eu te doresc.

Şi te iubesc aşa de mult… până la cer
Cum ţi-am mai spus, chiar dincolo de el,
Să nu te îndoieşti tu de iubirea mea ;
Fiindcă iubirea mea este iubirea ta.

Tu, dulcele meu din totdeauna.
Tu, steaua mea cu ochii verzi, eu luna.

Nostalgie

Nostalgie 

Zorii zilei s-au aşternut
De tine mi-e dor şi te-aştept.
Aş vrea din nou să te sărut,
Să-ţi zâmbesc şi din plin să te strâng la piept.
Şi noaptea trece mult prea încet,
Număr secundele şi dorul se-aprinde
Şi totusi, timpul decurge corect
Pe-o foaie presar câteva cuvinte.
Cuvinte măreţe scrise de-un simplu om.
Cuvinte ce te îndrăgesc,
Cuvinte dulci înmuiate în rom,
Cuvinte  precum : “Te iubesc!”.

Amintire

 

Amintire 

Când te-am cunoscut pe tine,
Un zâmbet dulce ţi-am trimis.
Erai departe, rătăcit prin lume…
Credeam atunci că-i doar un vis.

Voiai să-mi dăruieşti iubire,
Dar eu priveam la tine-ngandurata.
Visam demult la fericire,
Şi nu credeam c-o va primi o simplă fată .

De-atunci, eu ştiu ce-i fericirea.
Dar ce păcat, că tu te-ai rătăcit prin lume…
Şi eu de-atunci îţi simt umbrirea,
Eşti tu, ce-ţi ştiu acum de nume.

Nu cred că am să întâlnesc vreodată,
Privire caldă ca a ta.
Şi mi-ar plăcea , măcar o dată…
Să-ţi aminteşti de viaţa mea.

Târziu în noapte

 

Târziu în noapte 

 

Nopţi târzii de vară petreceam,
Sunetul viorii cu drag îl ascultam.
Tu, mâna mi-ai cuprins , uşor…
M-ai strâns în braţe, credeam că o să zbor.

Pe bancă de la drum ne-am aşezat.
Priveam in ochii tăi şi-apoi te-am sărutat.
Credeai că-i doar un vis de-al tău…
Din nou te-am sărutat şi nu îmi pare rău !

Ne-am ridicat şi-ntr-o plimbare am pornit…
Un glas gingaş , de sus s-a auzit.
În jur, nimic nu se vedea.
Dar ce frumos! Era o simplă stea…

A coborât uşor, voia doar să ne spună:
“Visaţi neîncetat. S-aveţi o noapte bună !
Un om am fost şi eu cândva…
Dar chipul mi s-a preschimbat în stea. “

Această amintire în suflet o voi păstra.
Mi-e dor de acea noapte…
Mi-e dor de acea stea…