Privire blândă
Parfumul florilor de iasomie
Mamă, te strig
Când cad și mă împiedic
Și-mi mângâi tu obrazul, mie.
Voce suavă,
Cântecul pescărușilor sidefați,
Îi cânți nepotului în taină,
Îl mângâi, îl săruți pe creștet
V-alintați.
Mama mea bună,
Iubire îngerească,
De ce vrea timpul ăsta se tot grăbească?
Mamă,
Mai știi cum alergam în rochiile-n care
Le croșetai cu dragoste și cu răbdare?
Mamă,
În brațe-ți strângi nepotul,
Iubirea-i diafană,
Acum înțeleg multe,
Acum sunt și eu mamă.
Viaţa noastră pe acest pământ plin de viaţă, se transmite din mamă în fică,omul este doar completarea întregului……Unu !
Așa este! 🙂